În fața Catedralei Naţionale stând, mă minunez, intrând în ea, mă închin și dau Slavă lui Dumnezeu, în adierea liniștitoare a cerului coborât pe pământ, vibrând de bucuria negrăită a
Stavrofora Macrina Toderuț - stareţă smerită şi chip minunat de trăire monahală
Nu foarte cunoscută în pleiada chipurilor monahale, Macrina Toderuț rămâne un exemplu de trăire și smerenie pentru Mănăstirea Agapia, în fruntea căreia s‑a aflat pentru scurt timp, îndată după trecerea la cele veșnice a stareței Eustochia Ciucanu.
S‑a născut la Horodniceni, în ținutul Fălticenilor, în anul 1932, la 21 septembrie, și a intrat de copilă în obștea Mănăstirii Agapia, pe când avea doar 10 ani.
Satul ei natal se află foarte aproape de locul meu de obârșie, fapt pentru care mă consider privilegiat și plin de nădejde că nu mă va uita în rugăciunile ei. În două ceasuri bune, per pedes apostolorum, se poate ajunge dintr‑un loc în celălalt, sub același cer și priveliști ca dintr‑o poveste.
Viața ei este o pagină preafrumoasă din cartea Filocaliei pentru monahii, dovedindu‑se în timp un stâlp de nădejde al istoricei mănăstiri din ținutul Neamțului.
De o rară smerenie și bunătate, primitoare și rugătoare, Macrina Toderuț a înțeles, după aproximativ doi ani de stăreție, că nu poate rămâne în fruntea unei mănăstiri cu atât de multe proiecte și provocări. Cu multă smerenie, s‑a retras şi a înmânat toiagul de îndrumătoare stavroforei Olimpiada Chiriac, rămânând însă pentru întreaga obște a Agapiei un model de trăire înaltă.
Trecerea ei la cele veșnice în ziua de 1 octombrie 2025, la puțin timp după ce a împlinit 93 de ani, este o preafrumoasă chemare pentru toate monahiile dimpreună cu ea viețuitoare la așezarea vieții lor sub Acoperământul Maicii Domnului, iar pentru Mănăstirea Agapia rămâne un chip hieratic, aproape de sfințenie, pe care toți cei binecuvântați de întâlnire nu‑l vor putea uita.






.jpg)