Subiectele literaturii moderne şi impactul lor negativ

Sunt anumite momente în viaţă când eşti silit să recunoşti că nu reuşeşti să îţi dai seama aşa cum trebuie de ceea ce se petrece în jurul tău. Dacă trăieşti într-un oraş imens, afli cât de mic eşti de fapt, cât de puţin cunoşti din viaţa care curge în jurul tău. Cum realitatea mundană este relativ plictisitoare, rutinată, îţi doreşti să citeşti ceva, să poţi evada din propria colivie creată de muncă, stres şi griji. Intri într-o librărie şi începi să cauţi în jur...

Găseşti cam zece cărţi legate de memoriile unei curtezane, gheişe, foste prostituate... Imaginile vădit erotice de pe copertă îţi suscită un fel de bâlci bizar în care autorul vrea să te corupă înainte de a te convinge. Treci mai departe la romanele incitante. Sânge, membre desperecheate, aflate sub un titlu care îţi sugerează ultima şedinţă de la locul de muncă: „Măcelul“, „Strigătul“, „Teroarea“. Ajungi în cele din urmă la cărţile cuminţi, care îţi explică în 687 de pagini o poveste de dragoste siropoasă, rezumativă în cel mult 20. Pelteaua sentimentală venită după sânge şi erotism vulgar îţi provoacă aceeaşi greaţă pe care a simţit-o Jean-Paul Sartre la vederea esenţei societăţii actuale.

Se poate spune că eşti un om cultivat şi dacă citeşti doar titlurile cărţilor. Unele nu mai merită citite după ce priveşti coperta şi lecturezi calm fragmentul de pe spate. Dacă încă nu aţi observat faptul că violenţa şi pornografia ocupă principalele rafturi în librăriile mari înseamnă că nu aţi mai intrat demult în ele. Ceea ce frapează nu este neapărat faptul că sunt căutate şi citite, ci mai degrabă felul în care sunt apreciate. Aceasta este noua faţă a artei şi literaturii moderne, care nu mai doreşte acum să plaseze omul în centrul universului, ci în centrul... animalelor. Ştim că în vechime omul a fost numit atât „animal politic“, cât şi „animal raţional“. Aceste două concepte nu sunt jignitoare la adresa lui, pentru că îl ridică din rândul animalelor necuvântătoare. Astăzi, în schimb, omul este orice, numai om nu. Este fie felină, fie maimuţă, fie insectă. Apelativele de acest gen nu se găsesc neapărat în literatură, ci şi în viaţa cotidiană. Ai spune că şefului tău îi face plăcere să încerce direct asupra ta teoriile unui Esterhazy sau Bruckner.

Nu mă sperie literatura modernă, mă sperie efectul ei asupra persoanelor din jur. Au apărut totodată şi diverse filme bazate pe aceste creaţii moderne. Creierele noastre prăfuite, înglodate în netrebniciile mundane, sunt spălate eficient şi sigur de aceste creaţii minunate, menite să ne elibereze sinele şi să dea la iveală dorinţele noastre cele mai ascunse, de care… nu aveam cunoştinţă. Pretinsa eliberare încercată de aceste rebuturi psihologice este o mare farsă. Aceşti autori se cred probabil la un soi de circ, unde trebuie să reeduce un univers întreg pentru a lăsa cale liberă propriei lumi interioare. O lume de toată frumuseţea! Îmi aduc aminte de o emisiune televizată apreciată, unde se făcea prezentarea unei cărţi actuale. Erau de faţă doi autori postmoderni, care mi s-au părut din cale-afară de ciudaţi. Bărbatul prezenta o anomalie nervoasă certă, din cauza unor ticuri greu explicabile în alt mod, în timp ce femeia nu făcea altceva decât să ridice în slăvi opera lui… Când am auzit subiectul operei, un talmeş-balmeş de gratuităţi sexuale explicite şi o pretinsă tragedie interioară sfâşietoare, am înţeles tot. Am închis televizorul fără regret şi în faţa gândurilor am pus replica: no comment!

Este momentul să ne gândim şi la o literatură creştină. Gala Galaction, Ion Agârbiceanu sau Calistrat Hogaş au fost predaţi uitării. Încercările creştine de acum sunt contracarate de numeroşi editori care sunt siguri că pansexualismul şi crimele sunt ceea ce publicul vrea. Cu alte cuvinte, pâine şi circ. Cum pâinea e pe sfârşite, a mai rămas doar circul. Un circ în care nu putem îngădui să fim atraşi. Cât despre cei care doresc aceste lucruri, nu putem decât să ne rugăm pentru ei. Şi pentru viitorul literaturii.