Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Suferința, un dascăl neprețuit

Suferința, un dascăl neprețuit

Un articol de: Ziarul Lumina - 14 Mai 2016

Mai bun dascăl este suferința decât plăcerea. De fapt, ultima reprezintă un învățător mincinos. Omul care nu știe ce-i suferința este greu de mulțumit și arareori va fi cu adevărat fericit. Real și în același timp paradoxal, inevitabilele piedici, nereușitele și înfrângerile pe care le avem în viață pot constitui pași spre victoriile de mai târziu.

De ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care o alegem? a întrebat odată un învățăcel pe maestrul său.

Ceea ce tu numești „greutăți”, i-a răspuns maestrul, reprezintă de fapt o parte a scopului tău. Încetează să reziști. Imaginează-ți că tragi cu arcul. Ținta este departe și nu se vede, fiindcă pe pământ s-a lăsat o ceață groasă. Oare te vei lupta cu ceața? Nu, ci vei aștepta să sufle vântul și s-o destrame. Acum ținta se vede, dar vântul schimbă felul în care zboară săgeata. Oare te vei lupta cu vântul? Nu, ci pur și simplu vei ține seama de direcția și felul în care suflă, și vei trage sub alt unghi. Arcul tău este greu și nu ai putere să întinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu, ci îți vei antrena mușchii, și de fiecare dată vei avea tot mai mult succes.

Dar există oameni care trag din arcuri ușoare și flexibile pe vreme senină și fără vânt, a spus supărat discipolul. De ce doar eu am de înfruntat atâtea piedici? Nu cumva cineva mi se împotrivește dinadins?

Nu te uita niciodată la alții, a continuat surâzând maestrul. Fiecare are arcul său, ținta sa și trage la vremea sa. Scopurile sunt însă diferite: unul vrea să tragă cât mai precis, altul învață să tragă. Și o să-ți mai descopăr o taină înfricoșătoare, băiatul meu. Ceața nu se lasă pe pământ ca să nu te lase pe tine să tragi, și vântul nu suflă ca să abată săgeata ta, și arcul nu este greu de încordat ca să te simți tu slab. Toate acestea există de sine stătător. Tu ești cel care a decis că în condițiile date vei putea nimeni ținta. Așadar, ori încetează să te mai plângi de greutăți și învață să tragi cu măiestrie, ori smerește-ți trufia și alege o țintă accesibilă. (Augustin Păunoiu, adaptare după o pildă din vol. Dacă puterile sunt pe sfârșite, Konstantin V. Zorin, Sophia, 2014)