Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
„Sugerez mai mult curaj în abordarea subiectelor”
M‑am întrebat mereu dacă Sfântul Apostol Pavel, cel care a fost un geniu misionar prin excelență, ar fi folosit posibilitățile moderne oferite de mass‑media în activitatea sa de propovăduire a mesajului evanghelic, iar răspunsul pare destul de evident. Având în vedere zelul său și dorința sa copleșitoare de a aduce pe cât mai mulți oameni la lumina adevărului creștin, cu siguranță Apostolul neamurilor ar fi utilizat toate mijloacele care ne stau astăzi la dispoziție (radio, televiziune, mediul online) pentru a propaga mesajul mântuitor al Evangheliei în toate colțurile lumii.
Acestea nu au existat în timpul lui, dar din fericire există în zilele noastre, iar Biserica Ortodoxă s‑a deprins a se folosi cu succes de aceste mijloace pentru a aduce cuvântul Evangheliei și în conștiința acelora care din diferite motive nu reușesc să treacă în mod frecvent pragul bisericii pentru a se împărtăși de acesta în mediul sacramental‑liturgic din interiorul ei. În acest sens, alături de posturile de radio și televiziune Trinitas, săptămânalul Lumina de Duminică al Patriarhiei Române împărtășește unui public larg, din anul 2005, crâmpeie din bogăția teologiei creștine și din viața Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe surori.
Acest periodic creștin‑ortodox, care de‑a lungul timpului a ajuns să fie apreciat și iubit de fiii Bisericii Ortodoxe Române, își merită numele, întrucât el seamănă într‑adevăr, în conformitate cu scopul pentru care Biserica l‑a adus la existență, lumină în sufletele și în casele atâtor credincioși. În timpurile noastre stăpânite de necredință și scepticism față de Biserică, în special, și de orice forme organizate și ierarhizate de religiozitate, în general, Ziarul Lumina nu doar că răspândește și explică pe înțelesul tuturor conținuturile credinței creștin‑ortodoxe, dar oferă și transparență activității Bisericii Ortodoxe Române, o activitate deosebit de complexă, bine organizată și plină de roade pe care nu rareori așa‑ziși membri ai Bisericii nu reușeșc să o vadă, răstălmăcind‑o în diverse maniere.
Cu Lumina, orarul meu zilnic este mai echilibrat
Dincolo de aceasta, ca tânăr student teolog la o facultate de teologie ortodoxă din Occident, am resimțit efectul revigorant pe care îl poate avea Lumina mai ales în rândurile ortodocșilor români din diasporă. Doritor de a păstra legătura cu Biserica‑mamă de acasă, supus însă împrejurărilor de a‑i aprofunda comorile departe de ea, asemenea atâtor zeci de mii de români care locuiesc în străinătate, am păstrat o legătură consistentă cu viața bisericească din România prin intermediul Ziarului Lumina, pe care îl consult mereu online, și al postului de radio Trinitas, care mă însoțește de‑a lungul cotidianului. Cred că este de prisos să mai precizez ce influență binefăcătoare a avut asupra formării identității mele creștine și asupra comportamentului meu vocea constantă a Bisericii de acasă care mi‑a vorbit pe calea undelor sau în paginile Luminii.
Prin contactul permanent cu Lumina și cu Radio Trinitas, am ajuns să fiu interesat, dincolo de situația actuală a lumii pe plan economic, politic, social, de actualitatea liturgică, teologică, a vieții Bisericii, care îi conferă orarului meu zilnic, dictat adesea de agitația viețuirii într‑o metropolă occidentală, o nuanță atemporală, un aspect mai armonic, mai echilibrat, un sens spiritual profund în mijlocul aparentelor absurdități ale existenței umane, iar toate acestea radiază din frumusețea slujbelor Bisericii noastre, a cuvintelor duhovnicești, a vieților sfinților, care ne animează viața, ne inspiră, ne consolează uneori și ne motivează să trăim cu bucurie.
Cu aceste gânduri, împărtășind de asemenea și entuziasmul numeroșilor mei prieteni și cunoscuți care apreciază existența periodicului Lumina și a posturilor de televiziune și radio Trinitas, îmi exprim speranța că acestea vor rămâne și pe viitor cel puțin la fel de interesante ca până acum. În fine, îndrăznesc să le sugerez editorilor, redactorilor, realizatorilor, tuturor celor care, cum au demonstrat deja, se consacră cu pasiune, devotament și dispoziție jertfelnică, deschiderii Bisericii Ortodoxe Române către societate prin mass‑media, mai mult curaj în alegerea subiectelor abordate. Lumea de azi se confruntă cu atâtea probleme stringente, în mijlocul nostru se află atâtea persoane pe care prea ușor le desemnăm ca depravate, ratate, respingătoare și le excludem din spectrul intereselor noastre „nobile”. Poate și astfel de oameni ar trebui invitați în discuțiile noastre. Ce am putea câștiga din întâlnirea cu ei ar fi de‑a dreptul surprinzător.