„Supărătorul“ rol de mamă

Zilele trecute am aflat un lucru pe cât de neobişnuit în lumea de azi, pe atât de îmbucurător din perspectiva omului cu dragoste şi frică de Dumnezeu. Nişte medici ginecologi de la spitalul municipal din Reghin refuză să mai facă avorturi la cerere. Ei au declarat că sunt îngrijoraţi de numărul mare de femei foarte tinere, chiar adolescente, care vin să ceară avortul.

Au mai fost astfel de anunţuri în lumea medicală. De exemplu, unii medici nu fac avorturi în Săptămâna Mare. Exprimat astfel, sentimentul religios pare un fel de superstiţie, dar tot e ceva. Te cutremuri măcar atunci, înainte de moartea pe cruce a lui Hristos, de o astfel de crimă. Nu intrăm în dezbaterea punctului de vedere, crezut ştiinţific, potrivit căruia fătul n-ar fi încă om, în primele săptămâni de viaţă.

Cert este că un doctor precum Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian sau Sfântul Luca al Crimeii nu ar fi acceptat nici în ruptul capului să pună în practică operaţia de extragere a fătului din pântecele mamei lui, chiar dacă ea ar fi cerut aceasta în mod expres.

Se vorbeşte în societatea contemporană despre planning familial, despre cum să-ţi aranjezi viaţa, în aşa fel încât să nu te deranjeze scâncetul unui copil nedorit, venit pe nepusă masă în cursul bine stabilit al timpului tău, de care ai tot dreptul să dispui. Potrivit legilor omeneşti, ale societăţii, ai dreptul de a nu face copii. Doar conştiinţa, care este glasul lui Dumnezeu în om, doar ea poate scoate, din când în când, o străfulgerare de gând care te ceartă şi te îndeamnă să laşi în grija Celui de Sus ziua de mâine. Însă, de prea multe ori am auzit cu toţii oameni respectabili râzând de familiile cu mulţi copii, mai ales când se află în sărăcie. „Cine i-a pus să facă atâţia copii?“, este mirarea „justificată“ a celor care ştiu să-şi planifice numărul de copii din propria familie. Suntem un popor declarat creştin ortodox, ne batem în piept cu numele nostru venind de la Cel care a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!“. Dar cu multă hotărâre şi cu fruntea sus, după eliberatorul an 1989, am legalizat omorârea pruncilor în pântece, supărându-L pe Dumnezeu cu situarea noastră pe locul întâi în Europa în clasamentul la avorturi. Un lucru trist pentru poporul despre care se spune că s-a născut creştin. Indicele demografic este în scădere, îmbătrânim, iar generaţia tânără priveşte înapoi, cu mânie, spre vremurile când Ceauşescu interzicea avortul. În acelaşi timp, aceeaşi generaţie tânără priveşte înainte, cu bucurie, spre tot ceea ce aduce plăcere.

Mă tem că tinerele amintite la începutul articolului vor scăpa de rolul de mamă şi cu ajutorul altor medici sau chiar prin metode empirice. Prea tinere ca să-şi dea seama de gravitatea deciziei lor, ele se vor adăuga la şirul celor care şi-au omorât copiii înainte de a-i vedea. Vor înmulţi numărul perechilor de ochi care stau în întunericul de unde viaţa nu se vede cu adevărat, de unde, peste veacuri, potrivit învăţăturii Bisericii, sufletele fetuşilor nevinovaţi îşi acuză părinţii că le-au luat dreptul elementar la viaţă, la mântuire, la fericirea veşnică. Nu există mai multă laşitate decât să omori pe cineva care nu se poate apăra de moarte pentru că nici viaţa nu o are toată, fiind, încă, nebotezat.