Superstiţia

În ciuda luminii aduse de atâtea veacuri prin credinţa în Hristos, destui oameni sunt încă victime ale celor mai nebănuite superstiţii şi temeri, moştenite din vremurile păgâne.

Deşi pare de necrezut, este adevărat că persoane care nu au minime cunoştinţe în ceea ce priveşte credinţa în Dumnezeu îşi organizează viaţa după indicaţiile astrologilor, ghicitorilor în palmă, în cărţi sau în cafea. Ca asemenea preziceri să se realizeze este însă firesc! Ele se pot împlini doar pentru că mintea celui credul se fixează cu totală încredere asupra evenimentului prezis şi astfel toate puterile omului sunt dirijate de inconştient ca să-l înfăptuiască.

Stai şi te minunezi văzând cum unii cred că le poate merge rău într-o zi dacă ies păşind cu piciorul stâng din casă sau pentru că cea dintâi persoană întâlnită a fost o femeie ori, mai nou, un preot. Ca să nu mai vorbesc cât de mult contează zodiacul cotidian sau credinţa că dacă ai la tine o anumită piatră, preţioasă sau nu, randamentul tău la serviciu va fi unul de invidiat.

Opalul este un mineral fără structură cristalină, amorf, asemenea sticlei. Se prezintă în diferite culori, roşu, brun, albastru, uneori galben. Numele lui vine din sanscrită şi s-ar traduce prin cuvintele piatră preţioasă, ceea ce şi este până la urmă, opalul fiind un mineral foarte rar. Deşi era considerat în cultura romană drept „piatra iubirii“ sau „piatra speranţei“, totuşi, în zilele noastre el este socotit ca aducător de nenorociri. Un întreprinzător din New York era convins că afacerile îi merg prost şi că cei doi copii ai lui s-au îmbolnăvit din pricina unui opal pe care-l ţinea în casă. S-a hotărât să-l vândă. A mers la bijutier şi, spre marea lui surprindere, a aflat de la acesta că piatra era falsă!

Cuvântul pentru astăzi este acesta: dacă vrei să ajungi cineva, descotoroseşte-te de superstiţii fiindcă o dezvoltare firească a personalităţii cere libertatea minţii.