Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Tableta prefectului: Valori fundamentale

Tableta prefectului: Valori fundamentale

Un articol de: Nicușor Păduraru - 30 Iulie 2007

▲ O mare durere a tuturor elitelor este dată de lipsa unor reflexe ale societăţii româneşti pentru a fi capabilă să îşi definească selectivitatea şi modul de păstrare şi promovare a persoanelor cu abilităţi ▲

Oscilăm între gândiri primitive şi valori fundamentale. Observăm de foarte multe ori că evenimentele din jurul nostru creează, cu preponderenţă, premize pentru victorii false. Octavian Paler spunea la un moment dat că el a început să gândească doar după 40 de ani. Vârstă de la care a căutat să nu-l mai surprindă nimic.

Există oameni relaxaţi şi personaje încordate permanent pentru atingerea unor obiective. Toate acestea, însă, fără a exista acoperişul unor fundamentări bazate spre tendinţe pozitive. Axioma administraţiei, care nu are nevoie de demonstraţii, presupune să vii în slujba cetăţeanului, adică a celor mulţi. Şi tot o axiomă este cea legată de rezultatele obţinute prin managementul unei organizaţii, şi anume, proiecte pe termen lung. Nu există eficienţă atunci când defineşti interese pentru un termen foarte scurt. Nu există construcţii solide care să crească peste noapte.

O mare durere a tuturor elitelor este dată de lipsa unor reflexe ale societăţii româneşti pentru a fi capabilă să îşi definească selectivitatea şi modul de păstrare şi promovare a persoanelor cu abilităţi.

Există o tendinţă de a se aplauda circul ieftin, de a se lua în considerare superficialitatea, ca şi cum totul ar fi o luptă de wrestling în care spectacolul, artificiile, imaginea şi circul acoperă non-valoarea.

În situaţia în care ne aflăm noi, ca români, de foarte multe ori, bătăliile câştigate în asemenea lupte par să dea tendinţa caracterizării celor care împing destinele României. Am fost amuzat, dar şi revoltat de faptul că valori fundamentale, cum ar fi familia, respectul celor din jur, fermitatea, profesionalismul câştigat în experienţe anterioare au devenit motive de aparentă slăbiciune, şi nu pietre de temelie pentru seriozitate.

Sunt lucruri care nu ne schimbă, însă. Şi cred cu tărie că diferenţa dintre vieţuitoare şi om este dată şi de faptul că noi suntem singura creaţie a lui Dumnezeu capabilă să gândească şi să schimbe.

Viaţa noastră nu începe şi se termină într-un loc anume definit, iar evadarea din zona spiritualităţii afectează latura fundamentală a omului. Fără aceste principii oamenii se distanţează mult faţă de ceea ce înseamnă sensuri creştineşti.

În context european, România va fi forţată să îşi selecteze valorile. Nu poţi face competiţie în Uniune fără persoane capabile să poarte un dialog constructiv pentru ţara lor. Acest lucru este, de fapt, marea provocare pentru noi toţi, în anii ce vor urma.

Pledoaria permanentă pe care o întreţin şi asupra căreia insist, cel puţin în cazul Iaşului, este pentru a şti să-i căutăm pe cei care sunt în stare să fie reprezentativi şi mai presus de proiecte pe termen scurt.

Intelectualii încă joacă un fel de meci specific unei galerii, fără o prea mare presiune asupra societăţii în care să genereze reflexe în domeniile legate de educaţie, cultură, dar şi cultura elitelor.

Sensul schimbării, atât de necesară, nu are sunetul răguşit al unei trompete de carton.

Există o comunitate în Italia în care orice sursă de zgomot peste 70 de decibeli presupune sancţiuni administrative. Măsuri interesante, având în vedere că acea comunitate numără aproximativ 20.000 de persoane. Şi nu este singura formă prin care se încearcă oferirea unor condiţii fireşti oamenilor din acea comunitate veche de peste 800 de ani.

„Să rămâi la toate rece“ nu presupune să nu mai ai simţuri. Este necesară însă o efervescenţă poate nevăzută, dar care îţi permite să poţi spune că nu eşti inutil şi poţi rămâne selectiv prin propria structură.

Tatăl meu, care de mulţi ani nu se mai află printre noi, îmi spusese simplu: „Înainte de a deschide gura, ca o reacţie imediată, gândeşte! După ce ai gândit, opreşte-te şi mai aşteaptă o zi. A doua zi, atunci când eşti sigur pe tine, taci şi nu mai spune nimic, pentru că multe din lucrurile din jurul tău sunt efemere. Vei şti cu certitudine, mult mai târziu, atunci când va veni momentul, să îţi spui opiniile. Şi vei vedea că ai avut dreptate, chiar dacă ai aşteptat mai mult decât ţi-ai fi dorit“.