Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Ţara de hârtie

Ţara de hârtie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniel Vraciu - 18 Mai 2012

Constat cu surprindere şi cu amărăciune că zicala contemporană "Morţii se îngroapă cu pământ, iar cei vii se îngroapă cu hârtii" este îngrijorător de adevărată. Oriunde mergem şi la orice uşă am bate, cu siguranţă ni se va cere o hârtie. Identitatea noastră însăşi stă concentrată pe o bucăţică de carton sau plastic. Ne recomandăm prin intermediul CV-urilor, al Rapoartelor şi al Memoriilor de activitate. Suntem obligaţi să ne exprimăm dorinţele, necazurile, păsurile pe hârtii, în mod formal şi impersonal, instituţionalizat, de la instituţia om la Instituţii cu oameni, care nu se reprezintă pe ei înşişi, ci vorbesc în numele a "ceva", "ceva" care înghite viul. Nu pot să-mi alung teama că am să întâlnesc roboţi umani în loc de oameni atunci când calc pragul unor instituţii. Pentru mine este limpede că trăim o epocă a degradării relaţiilor dintre oameni, atâta vreme cât nu ne mai privim faţă către faţă, ci interfaţă către interfaţă, fie ea de hârtie sau digitală. Orice cuvânt rostit, orice explicaţie logică, orice adevăr nu au nici o valoare dacă nu sunt garantate de hârtii. Trebuie să plângem în scris, să râdem în scris, să oftăm în scris, să strigăm în scris… şi neapărat cu antet, pentru a fi credibili şi luaţi în seamă. Şi nu vorbesc de poezie. Dovezi, dovezi, dovezi. Dovada că eşti viu, dovada că eşti mort, dovada că te mişti, dovada că iubeşti, dovada că urăşti, dovada că ai, dovada că nu ai, dovada că exişti, dovada că eşti tu, dovada că poţi dovedi. O lume absurdă şi atomizată, fărâmiţată, căreia îi lipseşte ceea ce este propriu omului: comuniunea, relaţia. Dumnezeu ne-a creat în interiorul relaţiei sfinte şi pline de iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi, pentru a fi în relaţie: cu semenii, cu natura, cu Universul, cu Creatorul. Pierderea relaţiei cu Dumnezeu l-a aruncat pe om într-o lume a neîncrederii, într-o lume egocentrică. O lume închisă, care s-a privat singură de libertatea dăruită. Într-o lume în care guvernează neîncrederea, încrederea se plăteşte scump şi se acordă doar cu semnătură şi ştampilă.