Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Teama de a pronunţa cuvântul „creştini“

Teama de a pronunţa cuvântul „creştini“

Un articol de: Cornel Cadar - 05 Feb, 2011

Miniştrii de externe ai Uniunii Europene ar fi trebuit să aprobe, în ultima zi a lunii ianuarie, o moţiune în apărarea libertăţii religioase. Din păcate nu s-a întâmplat aşa; cei 27 de miniştri prezenţi la întâlnire nu au putut ajunge la un acord. Amânarea a fost cerută de Italia şi Franţa, pentru că proiectul originar nu face referinţă nici la creştini, nici la ţări în care libertatea religioasă nu este respectată. Cu alte cuvinte, nu conţine nici o menţiune cu privire la protejarea creştinilor.

"Textul final nu a inclus nici măcar o menţiune cu privire la creştini, ca şi când am fi vorbit despre altceva, aşa că am cerut ca textul să fie retras, ceea ce s-a şi întâmplat", a spus Franco Frattini, ministrul italian de externe, subliniind că este vorba de un "exces de secularism". Ministrul de externe al Franţei, la rândul său, a susţinut ideea că trebuie menţionate explicit în text minorităţile religioase care sunt avute în vedere. Marea Britanie şi unele dintre ţările nordice s-au simţit "inconfortabil" la ideea că trebuie să fie menţionate clar anumite religii, a declarat un oficial, după întâlnire.

"Se asistă la o nesiguranţă; parcă ar exista o teamă de a pronunţa cuvântul "creştini"", a comentat profesorul italian Carlo Cardia amânarea textului asupra libertăţii religioase.

Persecuţiile împotriva creştinilor, în diferite părţi ale lumii, sunt cunoscute de mulţi ani. Însă a trebuit să treacă mult timp până să se ajungă la această iniţiativă. Interesează multe drepturi ale omului, dar când vine vorba de libertatea religioasă, în particular de persecuţia creştinilor, se pare că interesul nu este aşa de mare.

Propunerea de a semna o asemenea moţiune a venit de-abia acum o lună, în urma atacurilor violente împotriva minorităţilor creştine din Nigeria, Irak şi Egipt. Astfel, în ziua de 7 ianuarie, ministrul italian Frattini a trimis înaltului reprezentant al UE pentru politică externă, Catherine Ashton, o scrisoare semnată de miniştrii de externe francez, Alliot-Marie, polonez, Sikorski, şi maghiar, Martonyi, pentru a cere ca problema să fie înscrisă pe ordinea de zi a reuniunii din 31 ianuarie.

În ultima sesiune din 20 ianuarie, cu o foarte largă majoritate, Parlamentul European a votat o rezoluţie care condamnă în mod expres persecuţiile împotriva creştinilor şi apără principiul de libertate religioasă în lume.

Este un paradox aici, observă profesorul Carlo Cardia: "În timp ce am avut poziţii clare din partea Parlamentului European, când se ajunge la nivelul Consiliului de Miniştri, asistăm la o ezitare greu de înţeles - şi deoarece Consiliul de Miniştri ar trebui să fie, nu spun un executor, dar în mod cert fidel celor pronunţate de Parlament -, însă, pe lângă aceasta, ezitarea indică o slăbiciune în luarea de poziţii, aproape o frică…"

Credinţa creştină este în prezent religia cea mai persecutată din lume, a observat, la începutul lunii ianuarie, cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Doar în anul 2008, din cei circa 2,2 miliarde de creştini din întreaga lume, 230 de milioane au fost victime ale discriminărilor, ale samavolniciilor, ale ostilităţilor violente şi chiar ale unor reale persecuţii, toate acestea din cauza credinţei lor. Aceasta înseamnă că 80% dintre persoanele persecutate în zilele noastre din cauza credinţei lor sunt creştini.

Există astăzi situaţii de persecuţie în Pakistan, în Irak (unde guvernul nu reuşeşte să garanteze absolut siguranţa vieţii creştinilor), în Arabia Saudită (unde milioane de creştini nu au posibilitatea de a participa la Liturghie), în Coreea de Nord (unde a avea o Sfântă Scriptură înseamnă condamnarea la moarte), în India, în China…

Să ne amintim că la 30 octombrie 2010, un atentat comis în catedrala din Bagdad (Irak) a costat viaţa a 58 de persoane, între care opt copii, zece femei şi doi preoţi. La începutul lui 2011, un atentat comis de un kamikaze, în faţa unei biserici copte din oraşul egiptean Alexandria, s-a soldat cu 25 de morţi şi aproape o sută de răniţi din rândul credincioşilor care începeau să iasă din clădire după slujba de Anul Nou. Persecuţiile creştinilor din Orientul Mijlociu i-a făcut pe mulţi creştini să ia drumul exilului (populaţia creştină irakiană, de exemplu, se ridică în prezent la 400.000, comparativ cu un milion şi jumătate cât număra în anul 2003). Sfântul Scaun a luat poziţie de fiecare dată. După atentatul din Egipt, Benedict al XVI-lea a cerut în mod expres protejarea creştinilor din această ţară, ceea ce a făcut ca autorităţile egiptene să se simtă lezate şi să ceară ambasadorului Egiptului la Vatican să revină în ţară pentru consultări.