Temelia dreptei credinţe

A duce o viaţă bună înseamnă a gândi mereu bine, a lucra mereu binele pentru cei din jur, a vorbi de bine pe toţi şi a fi îngăduitor şi iertător cu alţii!

O viaţă bună înseamnă a trăi cu Dumnezeu, în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Relaţia cu Dumnezeu trebuie să fie personală, naturală, sinceră şi din dragoste. Dumnezeu este izvorul binelui. Nu există bine în afară de Dumnezeu, iar omul devine bun în măsura în care se apropie mai mult de Dumnezeu.

Pe Dumnezeu Îl descoperim în creaţia Sa divină care ne-nconjoară, în Biserică şi în Sfânta Scriptură. Pe Dumnezeu Îl simţim în adâncul inimii noastre printr-o rugăciune intensă şi continuă.

A duce o viaţă bună înseamnă a gândi mereu bine, a lucra mereu binele pentru cei din jur, a vorbi de bine pe toţi şi a fi îngăduitor şi iertător cu alţii! Pentru a ne apropia mai uşor de Dumnezeu avem Crezul, Simbolul niceo-constantinopolitan.

Crezul este cea mai puternică mărturisire de credinţă. Această mărturisire de credinţă reprezintă cea mai concentrată învăţătură a Bisericii Ortodoxe şi a fost formulată în 12 articole, alcătuite pe parcursul primelor două Sinoade Ecumenice.

Pentru mine, Crezul reprezintă temelia dreptei credinţe, fiind cea mai puternică mărturisire de credinţă şi o rugăciune de suflet pe care nu o rostesc doar în cadrul Sfintei Liturghii la sfinţirea darurilor de pâine şi vin, ci şi în fiecare zi.

În Crez întâlnim toate virtuţile acestei lumi, precum iubirea jertfelnică. "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16).

Tot în această mărturisire de credinţă vedem comuniunea perfectă între persoanele Sfintei Treimi şi forma supremă de iubire: Sfânta Treime.

Despre Tatăl mărturisim că este Creatorul lumii, al tuturor celor văzute şi nevăzute, Lui atribuindu-I-se această însuşire de Creator prin apropriere, cu toate că la crearea lumii au luat parte şi celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Facerea 1, 26).

Despre Fiul mărturisim că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, că a fost născut din Tatăl mai înainte de veci, adică din veşnicie, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Mărturisim că S-a răstignit pentru noi şi pentru mântuirea noastră, că a pătimit şi a fost îngropat, Înviind a treia zi din mormânt, precum a zis Scriptura.

Despre Duhul Sfânt mărturisim că este "Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci".

În final, Crezul ne arată sfinţenia Bisericii, sobornicitatea şi apostolicitatea acesteia, "mărturisind un Botez spre iertarea păcatelor, aşteptând învierea morţilor, venirea cu slavă a Fiului să judece viii şi morţii, şi viaţa veacului ce va să fie. Amin".