Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Teologia explicită și teologia implicită

Teologia explicită și teologia implicită

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Paul Siladi - 05 Iunie 2024

Fiecare gest al nostru, fiecare acțiune a noastră este o declarație, care, dacă este privită cu sinceritate, ne va arăta unde ne aflăm din punct de vedere teologic. Când punem lucrările noastre pe cântarul teologiei vom vedea cât din ceea ce ne-am însușit ca afirmație intelectuală a fost umplut de conținut prin credință și a ajuns să ne pătrundă lăuntric. Avem, așadar, o teologie explicită și o teologie implicită, iar relația dintre ele este una din cale afară de complexă.

Teologia explicită este suma afirmațiilor dogmatice ale Bisericii și a explorărilor intelectuale a acestor afirmații, pe care noi reușim să le însușim. Această teologie, cea explicită, se rafinează și se îmbogățește preponderent pe cale intelectuală. Nu sunt excluse de aici inspirația și intuiția, însă mintea are un rol foarte important. Criteriul rămân mereu sfinții și tezaurul uriaș și complex al Bisericii. De aceea studiul ocupă un loc important în viața duhovnicească, deși viața duhovnicească nu poate fi redusă la studiu.

Teologia noastră explicită, pentru a rămâne în coerență cu teologia sfinților, are nevoie de har, pentru că tărâmul intelectual este plin de nisipuri mișcătoare, și înșelările pot fi justificate uimitor. Prin urmare, trebuie mereu avută în vedere și teologia implicită.

Teologia implicită este cea care rezultă din faptele noastre. Ea este cu adevărat teologia faptelor. De acolo se vede în ce măsură mărturia noetică a fost infuzată de credință și transformată în viață, în ce măsură a devenit vie și lucrătoare.

În fiecare om se împletește teologia explicită cu cea implicită. Fiecare dintre noi susține la nivel declarativ ceva, iar ceea ce poate fi decantat din faptele sale sunt șanse mari să fie diferit (mai mult sau mai puțin). Teologia explicită nu poate mereu să determine imediat teologia implicită, dar e important să rămână cântarul sensibil, bine reglat, în funcție de care pot fi judecate rapid orice derapaje. Viața ascetică are drept prim scop acela de a pune în acord teologia explicită cu cea implicită, care este necesară în mod fundamental pentru unitatea ființei umane și pentru sănătatea psihică și sufletească. De fapt, acordul dintre cele două este fundamental și se poate realiza în două moduri: fie coborând ștacheta teologiei explicite, așa încât să ajungă în acord cu ceea ce trăim, fie, dimpotrivă, să încercăm să ne rafinăm și controlăm trăirile așa încât să ajungă în perfect acord cu afirmațiile explicite. Aceasta din urmă este calea ascetică, a sfinților, care prin ne­voință pun într-un acord tot mai mare teologia implicită a faptelor lor cu teologia Bisericii.