Tertium non datur

Zilnic ne confruntăm cu necesitatea de a alege între alternative care se exclud reciproc. De la chestiunile cele mai triviale până la problemele de viaţă şi de moarte, opţiunile care ni se oferă sunt aproape întotdeauna contradictorii şi presupun alegeri prin care ceva se va pierde, chiar dacă altceva se va câştiga.

Presaţi de acest pat al lui Procust al alegerilor cotidiene, ne dorim să existe alternative care să nu se excludă reciproc, alternative care să poată coexista fără a pierde ceva. Idealul ar fi să fim şi cu burta plină, şi cu slănina în cui. Doar că realitatea brutală ne arată de fiecare dată că acest lucru nu se poate.

Dacă în cazul slăninei putem verifica relativ simplu acest adevăr, în cazul mai subtil al unor probleme care nu au aparenţa materială, lucrurile stau diferit. De exemplu în cazul politicii ne-am dori să existe ceva, un partid sau cineva, o persoană, care să fie puternic, dar să nu abuzeze de puterea sa, în cazul moralei, ne-am dori să existe posibilitatea de a trăi cu amanta fără a ne înşela soţia, în cazul finanţelor ne-am dori să cheltuim fără să fim obligaţi să restituim împrumuturile.

Iar dacă stăm să socotim atent vom observa că majoritatea demersurilor noastre contemporane atât intelectuale, cât şi politice, economice şi "morale" sunt dedicate rezolvării acestei probleme, găsirea terţului exclus. Ba chiar în ultima vreme, datorită progresului tehnologic, încercăm să extindem preocupările noastre şi în domeniul slăninei, cum să producem prin modificări genetice atât de multă slănină atât de ieftin încât oricât de multă slănină am consuma, să rămână din belşug, la fel de multă şi la fel de bună pentru toată lumea.

Din păcate pentru visele noastre atât de înflăcărate, acest lucru este imposibil. Pe scurt pentru că resursele noastre sunt limitate, nu doar cele materiale, cât şi cele morale sau spirituale. Nu putem respecta toate regulile, nu putem să ne închinăm la toţi dumnezeii, la fel cum nu putem să fim în mai multe locuri deodată. De aceea în loc de a imagina mereu o posibilitate de a evada din "teroarea" alegerii ar trebui să avem bărbăţia de a înfrunta alegerea şi de a alege între alternativele reale şi de a ne asuma răspunderea alegerii noastre.

Nu există soluţii miraculoase, există doar alegeri mântuitoare sau alegeri prin care îţi pierzi sufletul. A căuta o alternativă la această alegere este în van, pentru că tot ceea ce nu te mântuieşte, te pierde. Dacă alternativa este între a fi cu Dumnezeu şi altceva, întotdeauna altceva va fi a nu fi cu Dumnezeu. Pornind de aici ar trebui să înţelegem că alegerile din vieţile noastre sunt întotdeauna semnificative în contextul real în care ajungem să le facem. A nu alege sub pretextul că alternativele sunt inacceptabile nu înseamnă altceva decât a alege să perpetuezi starea în care te afli deja. Iar starea în care te afli deja s-ar putea să ajungă să fie insuportabilă. De aceea nu trebuie să ne speriem în a face alegerile necesare, nici nu trebuie să amânăm perpetuu alegerea în speranţa unei soluţii nemaiauzite.

Efortul pe care trebuie să îl facem nu este acela de a inventa o alternativă imposibilă, ci acela de a discerne unde se află alternativa inacceptabilă în ceea ce priveşte viaţa noastră morală, socială, politică şi economică sau care este alternativa mântuitoare în viaţa noastră duhovnicească. Odată făcută alegerea, dacă este cea mântuitoare, roadele sale nu vor înceta să apară, pentru că rodul alegerilor bune reprezintă întotdeauna pacea sufletească, nădejdea, credinţa şi dragostea.