Toate rânduielile bisericeşti într-o singură carte: Antologhionul de la Snagov (1697)

Foaia de titlu a cărţii (pe care o redăm în traducere) ne oferă următoarele informaţii în limba greacă: „Antologhion peste tot anul, mai bogat decât toate Antologhioanele ce se află acum, căci cuprinde nu doar slujbele din Antologhioanele care există, ci şi Psaltirea cu Octoihul, Ceas­lovul şi Penticostarul. Încă şi Triodul cel de suflet mult folositor, şi în general spunând, toată rânduiala slujbelor de peste an, întru totul, fără lipsuri. S-a tipărit în vestita şi măreaţa Ungrovlahie, în timpul strălucitei domnii a preaslăvitului şi preae­vlaviosului Ighemon şi Domn a toată Ungrovlahia, Domnul Domn Ioan Constantin Basarab Voevod, cârmuind Sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei Preasfinţitul şi de Dumnezeu alesul mitropolit Domnul Domn Teodosie. Prin grija şi cheltuiala preaevlaviosului între ieromonahi şi părinţi duhovniceşti Domnul Galaction Vidali, din renumita insulă Tinos şi fost egumen al mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte al Athonului, prin corectarea preaînvăţatului Domn Panaghiot Sinopeu, în cinstita mănăstire a Intrării în Biserică (a Maicii Domnului) Snagov, (tipărită) de Antim ieromonahul din Iviria, în anul mântuirii 1697, luna ianuarie”.

Această carte, deşi de format mai mic (19,5 cm x 14,5 cm), este foarte voluminoasă, având la început 5 file nenumerotate, plus alte 975 de pagini. Pe versoul foii de titlu se află stema voievodului martir Constantin Brâncoveanu şi câteva stihuri adresate lui, alături de o epigramă care evidenţiază importanţa lucrării nou-apărute. Cartea se deschide cu o scrisoare a fostului egumen de la Marea Lavră Galaction Vidali către voievodul martir Constantin Brâncoveanu, binefăcătorul întregii lumi ortodoxe. Este important de ştiut că tipărirea de cărţi greceşti în Ţările Române, mai ales în Valahia, a avut multe efecte binefăcătoare. Întâi de toate, au fost ajutaţi creştinii de limbă greacă aflaţi sub stăpânirea turcilor care nu puteau tipări nici o carte, căci de dreptul înfiinţării de tipografii s-au bucurat puţine ţări, printre care şi Ţările Române.

Apoi, tratatele de apărare a Ortodoxiei nu puteau fi tipărite în spaţiul catolic din Italia de pildă, unde apăreau multe cărţi greceşti de cult, dar nu cele de combatere a greşelilor latinilor, acolo funcţionând cenzura papală. Ca atare, intelectualii greci şi români cunoscători de greacă au imprimat în voie la noi cărţi care au menţinut Ortodoxia şi au luptat contra prozelitismului catolic şi calvin din Transilvania, dar şi din alte regiuni. Un alt aspect foarte important este acela că învăţaţii greci, retrăgându-se în părţile noastre, unde au fost bine primiţi, au adus cu sine cărţi ale clasicilor antici, întemeind şi bogate biblioteci. Mai mult, existând mănăstiri româneşti care erau administrate de greci, era necesară o producţie de carte de cult în greacă. Grecii au adus multe cărţi în greacă, imprimate în special la Veneţia, pe care românii le-au folosit la traducerea propriilor cărţi de cult, depărtându-se de variantele slave care conţineau multe confuzii şi erori. Era mai firească traducerea textelor liturgice şi patristice din limba greacă originală. Primul care a făcut acest pas a fost chiar Mitropolitul Teodosie, de altfel un prudent conservator al slavonismului la noi, care însă a imprimat, de exemplu, Liturghiile din 1680 (Bucureşti) şi 1702 (Buzău), nemailuând ca model Slujebnicele slavone, ci pe cele greceşti. Biruinţa totală va fi a Sfântului Antim Ivireanul, care va traduce integral principalele cărţi de cult în limba română şi de pe care se slujeşte până azi.

Antologhionul de la Snagov din Biblioteca Sfântului Sinod a fost dăruit în 1702 de Radu Cantacuzino unei mănăstiri, cel mai probabil Sinaia.

O nouă ediţie de mare eleganţă, ca şi aceasta de fapt, însă de format mare, va apărea din nou la Târgovişte, în 1709, fiind tipărită chiar de Sfântul Antim Ivireanul.