Toţi monahii şi monahiile vor beneficia gratuit de asigurare de sănătate

▲ Un călugăr nu este un asistat social şi nu îşi doreşte toate drepturile aferente statutului de asistat social ▲

Avem bucuria de a semnala, într-o nouă ediţie specială a „Curierului juridic“, apariţia unui act normativ binevenit, de efectele căruia se vor bucura un număr important de monahi şi monahii care nu realizează venituri din muncă sau pensii şi care, în consecinţă, nu beneficiază de asigurare de sănătate.

Este vorba despre Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 197/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în „Monitorul Oficial“, partea I, nr. 824, din 8 decembrie 2008.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, până la momentul apariţiei acestei ordonanţe de urgenţă, prevedea în art. 213 doar câteva categorii de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei, considerentul fiind fie vârsta sau efectuarea studiilor, fie apartenenţa la anumite grupuri sociale defavorizate, fie starea de sarcină sau leuzie, situaţii în care Statul este nevoit să intervină, pentru a proteja aceste persoane aflate în situaţii speciale.

Nu era inclusă aici o categorie aparte de persoane, respectiv personalul monahal, care nu realizează venituri şi care a depus un angajament special de sărăcie, înfrânare şi ascultare, întreaga viaţă fiind dedicată slujirii lui Dumnezeu în rugăciune şi fapte bune.

Din cei peste 8.800 de monahi şi monahii, cât număra Patriarhia Română la sfârşitul anului 2007, aproximativ 5.000 nu sunt angajaţi, din cauza numărului redus de posturi neclericale pentru care se primeşte sprijin de la buget, şi nici nu au pensie, activitatea lor, neremunerată, constând în cultivarea valorilor credinţei şi în primirea pelerinilor şi a vizitatorilor din ţară şi din străinătate.

Când, din cauza condiţiilor dificile de trai, adeseori în locuri retrase, în mănăstiri situate departe de aşezări omeneşti, în păduri sau munţi, starea de sănătate a acestora se deteriora, monahii şi monahiile fără asigurare de sănătate erau nevoiţi să recurgă la milostenia unor binefăcători pentru plata serviciilor medicale sau să parcurgă procedurile atât de nepotrivite cu haina pe care o poartă, bătând la uşile primăriilor, completând formulare şi răspunzând anchetelor sociale pentru a beneficia de drepturilor asistaţilor sociali.

Or, chiar dacă nu are un venit al său, un călugăr nu este un asistat social şi nu îşi doreşte toate drepturile aferente statutului de asistat social, ci cere doar posibilitatea de a beneficia, la nevoie, de asistenţă medicală.

Patriarhia Română a făcut demersuri susţinute în sensul rezolvării acestei probleme de interes general bisericesc. Protocolul de cooperare între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice privind Parteneriatul „Asistenţă medicală şi spirituală“, semnat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi domnul ministru Eugen Nicolăescu în data de 24 iulie 2008, a constituit o bună premisă pentru reglementarea situaţiei, însă abia prin adoptarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 197/2008 această problemă şi-a găsit soluţionarea.

Centrele eparhiale vor centraliza situaţia monahilor care îndeplinesc condiţiile acestui act normativ şi o va transmite prin intermediul Patriarhiei Române către Ministerul Culturii şi Cultelor, autoritatea publică centrală care va ţine legătura cu Casa de Asigurări de Sănătate, în vederea aplicării acestei ordonanţe.