Tradiţia Bisericii, argument pentru judecata proprie?

Multitudinea de bloguri, autointitulate "de atitudine creştină", folosesc adeseori expresia: "potrivit Sfinţilor Părinţi". Nimic greşit până aici. Este de apreciat recursul la valorile genuine ale creştinismului. Ortodoxia este apostolică şi patristică nu numai prin fidelitatea istorică, ci mai ales prin permanenta actualizare a legăturii cu Hristos Domnul avându-i ca învăţători şi înaintaşi pe sfinţi. Mărturisim că avem "părinţi". Cu alte cuvinte, nu spunem că odată cu noi începe istoria.

Părinţii Bisericii au fost cei mai fideli interpreţi ai Sfintei Scripturi şi modele de mărturisire creştină. Dar atunci când sunt citaţi pentru a ne argumenta propriile judecăţi şi sentinţe, ei devin doar instrumente ale fanatismului şi neascultării. Când nu vrei să te supui Bisericii este foarte uşor să găseşti citate care să îţi susţină răzvrătirea. În istoria eclezială nici o erezie nu a contestat conţinutul Sfintei Scripturi, ci, dimpotrivă, învăţătura greşită a fost argumentată folosindu-se Biblia. Cu toate acestea, nu cuvântul dumnezeiesc a fost de vină, ci modul tendenţios de interpretare. Litera ajunge să ucidă! Poate că s-a scris atât de mult în istoria omenirii pentru că avem voluptatea propriei judecăţi. Permanent ne şoptim că suntem mari inovatori, primii şi unicii trăitori ai marilor descoperiri ale umanităţii.

Evoluţiile lumii postmoderne au solicitat şi punctul de vedere al Bisericii. Nu toţi l-au aşteptat, ci imediat unii s-au grăbit să fie "voce autorizată". Astfel, privind cu suspiciune ierarhia Bisericii, punând deasupra Ceaslovului câteva cărţi care mediatizează teorii ale conspiraţiei, căutăm imediat pe Sfinţii Părinţi să se ralieze demersului nostru. Nu mai avem timp să citim operele lor, trimiteri permanente către discernământ şi ascultare, nu ne mai interesează că majoritatea au fost episcopi, păstori de suflete. Scopul nostru este de a-i determina să adere la propriile noastre viziuni. În acest mod, în câteva clipe, Părinţii Bisericii, din învăţătorii noştri, devin susţinătorii modului nostru de a gândi. Aşa vrem noi, iar ei nu se mai pot opune. I-am transformat într-un cor impersonal care îngână improvizaţiile noastre. Credem că citind sau citând doar o frază din opera unui Părinte al Bisericii am înţeles şi cuprins întreaga lui învăţătură. Ne mai ajută şi comoditatea lumii de azi, care nu mai citeşte şi este foarte receptivă la sindicalism şi teoria conjuraţiei.

Biserica a făcut dintotdeauna apel la cuvîntul Sfinţilor Părinţi găsind în viaţa şi scrierile lor cele mai sigure căi ce duc la Hristos Domnul. Ei ne cer permanent să rămânem credincioşi autorităţii Bisericii, aşa cum ei au fost mărturii de fidelitate. Nici unul nu a afirmat că el este Biserica şi deţine infailibilitatea. Paradoxal, aceste atitudini autoidolatre sunt manifestări ale fundamentalismului. Bigotul se îngrădeşte cu citate pentru a-şi fortifica şi asigura propria gândire.

Am observat astfel de atitudini la cei care contestă permanent hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe. Oricare ar fi tema în discuţie, bloggerii se erijează în adevăraţii continuatori ai epocii patristice. "Sfântul Grigorie Teologul, Sfinţii Atanasie şi Chiril sau Sfântul Maxim Mărturisitorul nu sunt de acord cu hotărârile sinodului" - aşa ar suna, pe scurt, peroraţia lor. Nu au citit operele patristice, dar sunt convinşi că au surprins gândirea autentic ortodoxă. Site-ul şi manifestul lor devin depozitarul credinţei autentice doar pentru că exprimă opoziţia.

Consider că una dintre cele mai mari greşeli ale timpului nostru este încercarea de a-i despărţi pe Sfinţii Părinţi de Biserică şi de a-i folosi pentru argumentarea schismelor şi poziţiilor extremiste. Cu siguranţă Sfântul Ciprian al Cartaginei, Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Ioan Gură de Aur, care au scris despre ascultarea faţă de Biserică, s-ar simţi jigniţi dacă s-ar vedea citaţi de "sindicaliştii ortodoxiei".

Expresia "Sfinţii Părinţi" nu este o formulă magică pe care o folosim ori de câte ori vrem să ne impunem autoritatea. Sfinţii Părinţi fac parte din Sfânta Tradiţie şi trebuie căutaţi în şi prin Biserică pentru că Biserica i-a confirmat ca fiind normativi. Canonul 2 al Sinodului VI Ecumenic dă autoritatea învăţăturii Sfinţilor Părinţi de până atunci, menţinând chiar numele lor. Sinodul episcopilor a girat învăţătura Părinţilor!