Trăirile și meditațiile unui preot evlavios

Predicatorii Sfintei Scripturi sunt cu mintea într‑o permanentă lucrare, într‑o neliniște constructivă și înțelegere duhovnicească. Citesc, se documentează, cercetează, interpretează, analizează, fac analogii, dar, mai presus de toate, trăiesc în universul interior cuvintele pe care le vor rosti la următoarea omilie.

Am aflat aceasta încă de pe vremea când eram elev la seminar, unde profesorul de omiletică și catehetică, preotul Constantin Mosor, ne spunea că în fiecare duminică după‑amiază, îndată ce isprăvea lucrarea sacerdotală din dimineața acelei zile, citea Evanghelia duminicii care urma.

M‑am întrebat atunci de ce atât de devreme pregătește predica, înțelegând mai târziu cât de importantă este seriozitatea unei lucrări, mai ales în situațiile frecvente în care ai obligația, conform hotărârilor Sfinților Părinți ai Bisericii, de a însoți slujirea liturgică cu un cuvânt de învățătură, care aduce vestea cea bună! Oricât de frumoasă ar fi liturghisirea, interpretarea cântărilor sau intonarea rugăciunilor, dacă nu sunt rostite meditații lămuritoare la textul evanghelic, slujba pare să nu aibă finalitatea dorită.

O predică bună face mai mult decât un boț de aur. Este un dar prețios! Sunt oameni care în urma unui cuvânt, a unei istorisiri aghiografice și‑au schimbat viața, întrucât cuvintele omiliilor sunt cele care ajută, apropie, oferind pace și lumină.

Amintesc bucuria trăită de o familie care, străină oarecum de viața Bisericii, a poposit în preajma vestitului părinte Cleopa. Nu doar că au fost fascinați de felul unic în care părintele predica, dar, îndată după aceea, au devenit apropiați Bisericii. Astfel înțelegem valoarea predicii!

Am primit recent o carte de predici, intitulată Meditații, a preotului Daniel Cojocaru, care slujește la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Lămășeni, Suceava.

Mărturisește că aceste predici, publicate la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în anul 2022, au fost rostite în timpul unui an bisericesc, cu excepția duminicilor, când preoții, conform rânduielilor Bisericii noastre, au dat citire Pastoralelor Sfântului Sinod sau cuvintelor chiriarhului, trimise cu diferite prilejuri.

Părintele Daniel Cojocaru a pus un mare accent pe cuvintele Sfintei Scripturi. De asemenea, are o interacțiune cu textele imnografice, cu tezaurul de cult al Bisericii, din care a extras ori s‑a inspirat din belșug.

Meditațiile (predicile) părintelui Daniel Cojocaru sunt așezarea între două coperți ale trăirilor unui sacerdot care se pregătește cu multă atenție pentru Sfânta Liturghie. Și cât de greu este uneori să așterni pe hârtie un gând, o idee, o meditație!...

În urmă cu mult timp, fiind la Iași, am participat la o slujbă de hram, invitat, din toată inima, de un preot consătean de‑ai mei și rudă mai îndepărtată. M‑am bucurat să învăț din popasul făcut în casa lui cât de atentă era pregătită Liturghia, cu Vecernia din ajun, cu rugăciunile îndătinate și, mai ales, cu plecarea dis‑de‑dimineață de acasă către biserică.

Abia am simțit acest aspect și apoi mi‑a confirmat și el că de la ora 5:00, se afla în biserică. Așa cum stabilisem din ajun, eu am ajuns la Utrenie și l‑am întrebat de ce plecase așa devreme. Mi‑a mărturisit că săvârșise în liniște Proscomidia, că pomenește cu atenție pomelnicele la vii și adormiți, că este atent ca înainte de venirea credincioșilor să încheie toate cele rânduite, pentru ca Liturghia să fie cu adevărat Jertfă bine primită înaintea lui Dumnezeu.

Dintr‑o astfel de jertfă face parte și omilia. Cred că pentru aceasta preotul va primi răsplată, întrucât împlinește porunca Mântuitorului, iar cel care o împlinește este nu slugă, ci prieten. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v‑am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le‑am făcut cunoscute (Ioan 15, 15).

Vestitorii Evangheliei și mai ales împlinitorii cuvintelor scripturistice sunt prietenii Mântuitorului.

Lecturând predicile părintelui Daniel Cojocaru, am remarcat o atentă construire a lor. Ele sunt datate, rămânând ca document nu doar în arhiva unei parohii, ci având privilegiul de a fi publicate, constituind un izvor și pentru alții. Oricâte cărți de exegeză biblică am citi, nu putem spune că astfel de lucrări sunt epuizate.

Anii trec, vor veni preoți cu felurite preocupări, cu alt nivel de pregătire și abordare diferită. Mereu, tema predicii va fi de mare folos, iar subiectele, inepuizabile!

Din fiecare carte cu o asemenea tematică avem ce învăța. Fiecare pagină scrisă cu atenție de un preot este inspiratoare, dar, mai presus de toate, un predicator, fie începător sau cu experiență îndelungată, se înscrie în șirul apărătorilor dreptei credințe, pentru că predicile întăresc dreapta credință, a predicatorului mai întâi, dar și a celor care o ascultă.

Nu ascund bucuria unei preocupări pe care pr. Daniel Cojocaru a manifestat‑o din vremea studiilor până acum. Cred că această lucrare va fi continuată și că într‑o zi vom citi și alte meditații și pagini de reflecție ale unui preot atent și râvnitor, pentru care Cuvântul lui Dumnezeu zidește, el aflându‑se în șirul celor care se ostenesc pentru aceasta!