Trei decenii de la alegerea chiriarhului Dunării de Jos

La 12 iulie se împlinesc 30 de ani de când Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a fost ales ca Episcop titular al Eparhiei Dunării de Jos. Aniversarea aceasta este un bun prilej de a scoate în lumină realizările clerului şi credincioşilor de la Galaţi sub păstorirea Arhiereului-vicar, a Episcopului şi a Arhiepiscopului Dunării de Jos.

Evenimentele din anul 1989 au deschis un orizont nou de reorganizare bisericească şi de propăşire spirituală. Astfel, la 12 iulie 1994, după trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Antim Nica, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe Arhiereul-vicar de atunci, Casian Gălățeanul, în demnitatea de Episcop titular al Episcopiei Dunării de Jos. Întronizarea a avut loc în Catedrala Arhiepiscopală din Galați, la 24 iulie acelaşi an, de către Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru Eparhia Dunării de Jos a început o nouă pagină de istorie, care se scrie încă. Sunt pagini care se suprapun cu o parte din cei aproape 70 de ani de viaţă ai Arhipăstorului nostru.

Prezidarea lucrărilor Sfântului Sinod a revenit Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei. În cuvântul de început, Preafericirea Sa a făcut o prezentare a istoriei Eparhiei Dunării de Jos, precum și a vrednicilor ierarhi care au păstorit această eparhie. Astfel, a arătat că Episcopia Dunării de Jos are un îndepărtat trecut istoric, fiind înfiinţată la 1 noiembrie 1864, printr-un decret emis de Alexandru Ioan Cuza: „A avut sediul întâi la Ismail, iar mai târziu la Galaţi. Conducerea ei i-a fost încredinţată arhiereului Melchisedec Ştefănescu, cu titlul de locţiitor, un binecunoscut militant pentru Unirea Principatelor. După desfiinţarea, în epoca atee-comunistă, a Episcopiei Tomisului, i-au fost arondate şi parohiile care au aparţinut de aceasta, între vrednicii ei ierarhi s-a numărat şi Chesarie Păunescu, profesor şi director de seminar, mare cărturar şi om cu aleasă viaţă duhovnicească. A fost secondat de Preasfinţitul Gherasim Cristea, în calitate de Episcop-vicar. După mutarea la cele veşnice a Episcopului Chesarie, la Galaţi a fost chemat să păstorească Episcopul Antim Nica; în vremea acestuia, mai precis la 16 octombrie 1975, Episcopia Dunării de Jos a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura de Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos”.

 A urmat apoi un emoționant cuvânt despre personalitatea Arhiepiscopului Antim Nica și realizările acestuia de la Galați, care a atins venerabila vârstă de 86 de ani, dintre care 50 de ani de păstorire ca arhiereu şi 21 de ani de slujire neîntreruptă la Galaţi. Patriarhul Teoctist a încheiat prin a cere să fie păstrat un moment de reculegere în memoria Arhiepiscopului Antim, care a trecut la cele veșnice chiar în sfântă zi de Paşti: „Am ostenit împreună, în preajma marelui nostru părinte, Patriarhul Justinian, timp de 16 ani. L-am secondat în punerea în practică a planurilor sale de restaurare a mănăstirilor şi bisericilor monumente istorice. Episcopul Antim Nica s-a aflat ani în şir în fruntea Sectorului de relaţii externe al Bisericii Ortodoxe Române. Studiind în Orient şi Occident, cunoştea bine spiritualitatea şi Bisericile dintr-o parte şi alta a lumii. A fost un autentic purtător de cuvânt al Ortodoxiei româneşti la multe conferinţe şi întruniri intercreştine. A luat parte la unele dintre vizitele oficiale ale Bisericii noastre în străinătate. A fost un participant activ la dialogurile interreligioase (dintre creştinism şi islamism) şi interconfesionale (ortodoxie-catolicism; ortodoxie-vechii catolici). [...] Avem acum datoria de a medita la alegerea succesorului Arhiepiscopului Antim. Eparhia Dunării de Jos are credincioşi buni, dar şi probleme cu care s-au confruntat ierarhii de acolo şi preoţi... Viitorul ierarh va trebui să le facă faţă. Unei astfel de persoane i se cere înţelepciune, devotament şi dăruire pentru Biserică, râvnă şi strădanie în săvârşirea celor sfinte, prezenţa continuă în mijlocul credincioşilor”.

După îndeplinirea formalităţilor statutare, s-a trecut la vot. Anunţând rezultatul voturilor, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a declarat: „Lucrarea fructuoasă din ultimii ani a Preasfințitului Casian, la Episcopia Dunării de Jos, l-a departajat net de ceilalţi candidaţi. Este drept să credem că dacă l-au votat, îl vor şi ajuta. Speranţele sunt justificate, deoarece preoţii din eparhie sunt oameni harnici, iar credincioşii, plini de evlavie. Preasfinţitul Casian a reuşit să le deschidă tuturor inima şi să le întărească voinţa, aşa că şansele unei bune conlucrări pe mai departe sunt promiţătoare. De altfel, rezultatul votului tocmai lucrul acesta îl sugereaază: dorinţa de continuitate, fapt ce în Biserică înseamnă foarte mult. Păstorul sufletesc îşi împleteşte destinul cu al credincioşilor. Desele mutări sunt păgubitoare. Continuitatea înseamnă stabilitate şi înfăptuiri folositoare tuturor. Preasfințitul Casian se află angrenat la Galaţi în mai multe lucrări, cum este şi cea de la catedrală, aşa că va putea să le ducă la bun sfârşit şi să înceapă apoi altele”.

 În cuvântul rostit după alegeri, Preasfințitul Casian, cu emoție, a arătat faptul că alegerea Preasfinției Sale s-a petrecut în orele serii, și că pentru orice bun creştin acesta este momentul bilanţului, când meditează la ceea ce a înfăptuit peste zi şi la ceea ce va avea de făcut în ziua următoare, și L-a rugat pe Dumnezeu să îl ajute să înţeleagă priorităţile şi să îl sprijinească în realizarea lor: „În spiritul de continuitate şi simfonie, care trebuie să existe în Biserică, voi relua şi duce mai departe lucrarea începută. Se nimereşte ca alegerea mea să survină la împlinirea a 130 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Dunării de Jos (1864). Numele meu se înscrie astfel alături de al altor vrednici înaintaşi, precum au fost Melchisedec Ştefănescu, care şi-a adus un însemnat aport la Unirea din 1859 şi la dobândirea autocefaliei Bisericii româneşti, Iosif Gheorghian, Partenie Clinceni, amândoi ctitori a peste 100 de biserici, Nifon Niculescu, Cosma Petrovici - destituit în 1947 de comunişti, Chesarie Păunescu - ierarhul cu viaţă sfântă, şi în sfârşit Episcopul Antim Nica, personalitate de excepţie, dar al Basarabiei pentru întreaga noastră Biserică”.

Arătând locul pe care l-a avut și îl are Eparhia Dunării de Jos în viaţa Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat: „Această Episcopie este ca o floare în preafrumosul buchet al eparhiilor care alcătuiesc Patriarhia Română. Ea are valoare şi putere de dăinuire numai în unitate cu toate celelalte. Jumătate din trupul ei s-a aflat sub ocupaţie turcească, făcând parte din Raiaua Brăilei. Nici unul dintre fiii ei nu s-a răzleţit, turcindu-se sau trecând la islamism. Sunt ortodocşi sută la sută. Din cuprinsul Episcopiei Dunării de Jos îşi au originea mari personalităţi ale istoriei, culturii şi eroismului românesc, precum: Nae Ionescu, Perpessicius, Panait Istrati, generalul Eremia Grigorescu, dr. Ana Aslan”.

Viața ierarhului la Dunărea de Jos de până acum a fost un imens urcuș spre desăvârșire lăuntrică, dar și un mare șantier. Prin strădania și purtarea de grijă arătată în toți cei 30 ani de rodnică slujire arhipăstorească, Părintele Arhiepiscop Casian a înfiinţat peste 300 de parohii şi 5 protopopiate. A iniţiat şi susţinut construirea a peste 130 de biserici noi şi a fondat sau reînfiinţat 12 mănăstiri şi două schituri. A sfinţit şi resfinţit peste 250 de biserici şi capele şi a hirotonit circa 400 de preoţi. A fondat sau reactivat 6 instituţii de învăţământ, precum și numeroase centre social-filantropice. Nesocotind odihna sau comoditatea, Părintele Arhiepiscop Casian a avut în toată slujirea sa un rol de creator. O muncă de ctitor în toate demnitățile bisericești, culturale și sociale. În toate încercările a ieșit întotdeauna biruitor, pentru că a fost înzestrat cu dragoste de muncă, cu o puternică credință și cu înțelepciune, toate izvorâte din principiul altruismului, întemeiat pe Evanghelia Mântuitorului Hristos. Pentru toate acestea, în numele tuturor slujitorilor, viețuitorilor monahali și al creștinilor din cuprinsul Arhi­episcopiei Dunării de Jos, în semn de recu­noș­tință și înaltă apreciere, ținem să-l omagiem din toată inima la a 30-a aniversare a întronizării, făcându-i urările cele mai călduroase de sănătate și rugând pe Dumnezeu ca în marea și nemărginita Sa milostivire spre cei buni și aleși să îi dăruiască mulți ani, puteri sufletești îndestulătoare ca să poată, cu același devotament, curaj, jertfire și râvnă, să-L slujească pe Hristos și să oblăduiască părintește Eparhia Dunării de Jos și pe fiii ei duhovnicești, îndreptându-i spre limanul mântuirii.