Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Trei volume de arhitectură românească
Semnalăm, cu multă bucurie şi satisfacţie, apariţia celui de-al treilea volum din ciclul „Arhitectura românească“ - volumul „Arhitectura românească în epoca modernă, 1700-1900“ (670 pagini) -, semnat de eminentul cercetător ştiinţific prof. univ. dr. Ioan Godea. Primul volum din această impresionantă serie – „Arhitectura la români. De la obârşii la Cozia“ - a apărut în anul 2007, urmat, în anul 2011, de volumul „Arhitectura din România între anii 1300-1700“ (480 pagini). Toate trei s-au bucurat de generoasa găzduire a Editurii „Primus“ din Oradea, gest cu atât mai semnificativ, astăzi, cu cât, se ştie că, din păcate, publicarea unor studii cu profil ştiinţific nu este foarte atractivă pentru editurile din România. Pentru cei mai puţin informaţi, trebuie să spunem că dl prof. univ. dr. Ioan Godea are o îndelungată şi prodigioasă activitate de cercetător în domeniul artei româneşti. Conduce, astăzi, un doctorat în istorie-etnologie-antropologie culturală la Universitatea din Oradea, unde susţine şi două cursuri de specialitate la Facultatea de Arhitectură şi Construcţii.
Aceste impresionante trei studii se adaugă altor peste 40 de cărţi publicate, dintre care amintim: „Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României“ (1974), „Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei“ (1978), „Biserici de lemn din România. Nord-vestul Transilvaniei“ (1996), „Biserici de lemn din judeţul Arad“ (2009), „Biserici din lemn din Europa“ (2008), toate, studii aprofundate, de referinţă pentru domeniul arhitecturii din România. Pentru susţinerea acestei afirmaţii am selectat câteva titluri de capitole: „Biserici de zid din Moldova – sec. XIV-XVII“, „Biserici de zid din Ţara Românească – sec. XIV-XVII“, „Repertoriul vechilor mănăstiri româneşti din Moldova“ ş.a. (din volumul II), „Programe ale arhitecturii ecleziastice în secolele XVIII-XIX“, „Arhitectura cantacuzină“, „Arhitectura brâncovenească“ (cu subcapitolul „Schituri, paraclise şi biserici brâncoveneşti“) ş.a. (din volumul III).
Tipărite în excelente condiţii grafice, beneficiind de o abundentă ilustraţie (planuri, grafică, ilustraţii alb negru şi color), aceste studii erau cu atât mai necesare – atât pentru specialişti, cât şi pentru studenţi sau publicul larg -, cu cât, în ultimele decenii, asemenea sinteze nu au mai văzut lumina tiparului în România. Cu atât mai mult erau necesare pentru toţi cei care sunt implicaţi în cunoaşterea şi ocrotirea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural bisericesc din România şi cărora le recomand cu deosebită căldură deţinerea acestor importante volume în bibliotecile proprii.