Trezirea conştiinţei naţionale şi spirituale a poporului român

Mitropolitul Dosoftei a dat vieţii religioase din Moldova un nou impuls prin tipărirea şi traducerea de cărţi de cult în româneşte. Prin acest demers, cărturarul moldovean a contribuit mult la dezvoltarea conştiinţei spirituale şi naţionale, precum şi la îmbogăţirea limbii literare româneşti.

După domnia rodnică a lui Vasile Lupu, mitropolitul Dosoftei (1624-1693) a dat un nou impuls vieţii religioase din Moldova. Preocuparea principală a mitropolitului Dosoftei a fost orientată spre sprijinirea poporului din punct de vedere spiritual şi cultural ca, prin cărţile tipărite, "să înţeliagă toţi spăsenia lui Dumnezeu cu întreg folos" şi pentru a folosi preoţilor "carii nu înţăleg sârbiaşte sau elineaşte". Izbutind să refacă vechea tiparniţă a lui Vasile Lupu de la Iaşi cu ajutorul patriarhului Ioachim al Moscovei, care i-a dăruit material tipografic, Dosoftei a dat la tipar "Dumnezeiasca Liturghie" în anul 1679. Era a doua traducere a Sfintei Liturghii în româneşte după a lui Coresi din 1570 şi prima făcută de un ierarh. Prin această traducere a Sfintelor Liturghii, Dosoftei a contribuit la românizarea slujbelor bisericeşti. Prima prefaţă a Liturghiei era asemănătoare cu cea semnată de Vasile Lupu la "Cazania din 1643" şi se preciza că noua traducere era hărăzită "pentru toată seminţia românescă (pre)tutindenea ce să află într-această limbă pravoslavnici". Prin Liturghierul său, mitropolitul Dosoftei a urmărit nu numai ca slujba religioasă să se săvârşească în limba înţeleasă de popor, ci şi credincioşii să devină conştienţi de frumuseţea şi înţelepciunea învăţăturii lui Hristos, iar cultul creştin să fie transmis potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe.

Mitropolitul Dosoftei a desfăşurat o amplă activitate în vederea înlocuirii limbii slavone din serviciul divin cu limba română, deoarece limba slavonă nu mai era înţeleasă de către popor. De asemenea, o altă cauză care a determinat introducerea limbii române în cărţile de cult a fost răspândirea propagandei Reformei, mai ales în Transilvania. Cărturarul moldovean a demonstrat prin tipăriturile sale că "nu iaste oprit a să cânta liturghie rumâniaşte". Prin această încercare de pătrundere a limbii române în cult, o serie de termeni din limbile greacă, latină şi slavă au îmbogăţit vocabularul românesc. În 1680 a fost tipărită "Psaltirea de-nţăles" cu text paralel, slavon român, iar în mai 1681 "Molitvâlnic de-nţăles", în româneşte, care cuprinde tainele Logodnei, Cununiei, Botezului, Mirungerii, a Sfântului Maslu, precum şi diferite ierurgii şi rugăciuni.

Întărirea cultului sfinţilor prin tipărirea cărţilor de cult

Pentru întărirea credinţei ortodoxe, în 1673, cărturarul Dosoftei a tradus şi tipărit "Acatistul Născătoarei de Dumnezeu", prin care s-a dat o expresie cultică învăţăturii despre Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus Hristos, precum şi altor aspecte principale ale hristologiei şi mariologiei. De asemenea, tipărirea cărţii "Viaţa şi petrecerea Sfinţilor" a avut un rol deosebit în educaţia religioasă şi spirituală a creştinilor ortodocşi. După câteva decenii, "într-atâta lungă vreme scriind şi tălmăcind câte am putut birui în aceşti veci grei a ţării", mitropolitul Dosoftei a reuşit să dea la tipar "Vieţile şi petrecerea Sfinţilor" (1682-1686), cu scopul de a demonstra credincioşilor şi de a-i convinge cât de importante şi de folositoare sunt pentru sănătatea lor spirituală şi pentru mântuirea lor strădaniile şi vredniciile celor aleşi. "Şi în vremea de acum mulţi sfinţi sânt de petrec cu noi, care numai Dumnezeu îi ştie la inima lor (...) Dară tocmai şi din rumâni mulţi sânt carii am şi văzut viaţa şi traiul lor, dară s-au căutat fără numai Daniil de la Voroneţ şi Rafail de la Agapia i-a sărutat şi sfintele moştii (…) S-au scrisu înplându Besiarica de cinstia Sfinţiloru cu stihire şi canoane, cu tropare şi condace şi cu în totu chipulu de cântări. Şi mai vârtosu s-au scrisu şi proloage să li să citescă în Svânta Besiarică să le audă creştinii să se folosească şi să se polzuiască din viaţa şi petreceria loru aceia svânta, cum să nevoiră, cum ţânură credinţa, cum vărsară sângele loru cel svântu pentru Svântul Svinţilor, pentru Hristos. (...) Iubiţii lui Dumnezeu şi cinstiţi cetitori cu dragu să o primiţi şi să o cetiţi fără urâtu, că nu spune într-însa de petrecăniile şi puterile înpăraţiloru şi a chesariloru şi-a crailoru s-au domniloru, ce de nevoinţele şi biruinţele şi izbândile a vitiajiloru înpăratului şi Domnului cerescu (...) iar Dumne-voastră cetindu-le în toate date veţi îndulci sufletiaşte ca în raiulu adevăratu (...), de a căror nevoinţe îngeri se minunează cum ei putură de se nevoiră şi biruiră a bate război aşa de minunat peste toată minunea şi cinstit peste toată cinstea", arată Dosoftei în "Cuvânt cătră cititori".

Conştiinţa spirituală şi naţională a românilor

Dosoftei a contribuit substanţial şi la trezirea conştiinţei naţionale şi spirituale a poporului român. El a înterprins o muncă anevoioasă cu însemnătate foarte mare pentru stârnirea interesului cărturarilor noştri pentru cultură, iar opera lui constituie un material instructiv moral-religios, care contribuie la formarea unor anumite idei şi concepţii de viaţă. În principala lui operă, "Psaltirea în versuri", care a apărut la Uniev-Polonia, în anul 1673, Dosoftei dedică nişte versuri "păcii şi frăţiei" între popoare şi condamnă "zăngănitul armelor ucigător":

"Cine-şi face zid de pace"

Turnuri de frăţie / Duce viaţă fără greaţă / Nu-a sa bogăţie / Că-i mai bună depreună / Viaţa cea frăţească Decât arma ce destramă / Oaste vitejească."

Mitropolitul Dosoftei este primul nostru poet naţional, primul versificator al psaltirii în tot Răsăritul Ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi al unor lucrări istorice în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte din Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice şi postpatristice la noi, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii şi care a avut un aport preţios în procesul de formare a limbii literare româneşti.

" Dumne-voastră cetindu-le în toate date veţi îndulci sufletiaşte ca în raiulu adevăratu, de a căror nevoinţe îngeri se minunează cum ei putură de se nevoiră şi biruiră a bate război aşa de minunat peste toată minunea şi cinstit peste toată cinstea."

Mitropolitul Dosoftei,

"Vieţile şi petrecerea Sfinţilor"