Triada modernă a puterii

Violență. Bani. Cu­noaș­tere. Aceste trei elemente alcătuiesc, în opinia lui Alvin Toffler, „triada” puterii în lumea actuală (Alvin Toffler, Powershift. Puterea în mișcare, trad. de Mihnea Columbeanu, București, Ed. Antet, 1995, pp. 23-24).

Violența este treapta cea mai de jos, utilizată de grupările mafiote, de grupurile infracționale organizate chiar în sferele cele mai înalte ale puterii, de toți aceia care consideră că, prin afectarea fizică și intimidarea psihică a unei persoane, îți înstăpânești propria putere asupra ei. Banii sunt uti­lizați atât de cei care dispun de ei, cât și de cei care au acces la fonduri substanțiale prin funcția lor, pentru a-și menține un înalt statut și a se bucura de toate prerogativele puterii. Cel de-al treilea element, cunoașterea, se află într-o zonă sensibilă, deoarece puterea de care dispune este incalculabilă și, de asemenea, este imposibil de determinat cu exactitate cine o manevrează de fapt, care sunt acele persoane care o posedă în cel mai înalt grad.

Această triadă modernă a puterii este utilizată cumulat pentru a fi eficientă. Oricât de violent ar fi un om și de oricâte persoane asemenea lui ar dispune pentru a-și împlini planurile, dacă este lipsit de bani, atunci, în scurtă vreme, puterea sa va dispărea. Pe de altă parte, un om bogat, dar lipsit de cunoaștere, de acces la informațiile necesare pentru a-și dezvolta afacerile, nu-și va putea păstra influența și puterea decât pe termen scurt. Însă ceea ce surprinde este că al treilea mijloc de deținere a puterii, cunoașterea, nu are nevoie nici de violență, nici de bani pentru a manevra puterea. Poți fi sărac și incapabil să te aperi chiar și pe tine, dar, dacă știi ceea ce trebuie atunci când trebuie, poți deveni o piesă fundamentală în angrenajul acesta atât de schimbător al puterii. De exemplu, se spune că Napoleon l-ar fi întrebat pe Talleyrand, unul dintre cei mai vicleni oameni care au existat vreodată, cum a reușit să-și clădească o avere atât de mare. Talleyrand câștigase sume enorme din mite și acte dubioase, dar, de fapt, o parte considerabilă a averii sale fusese obținută ca urmare a cunoașterii unei infor­mații fundamentale, și anume cine va fi la putere după lovitura de stat a lui Napoleon de la 18 Brumar. În ajunul acestui eveniment marcant pentru istoria Fran­ței cumpărase titluri de stat la un preț foarte scăzut. A doua zi, le putea vinde deja la un preț înzecit.

În fața triadei moderne a puterii, creștinul simte însă o infinită milă față de înșelarea sufletească a oamenilor. Cei violenți care cred că vor împărăți pământul prin mândria și mânia lor vor ajunge și ei la ceasul din urmă și li se potrivesc bine cuvintele Psalmistului: „Moartea păcătoșilor este cumplită și cei ce urăsc pe cel drept vor greși” (Psalmi 33, 20). Cei bogați, moleșiți de viața comodă și obosiți psihic de nenumăratele intrigi și viclenii care au alcătuit baza puterii lor, se vor stinge într-o mare indiferență și uitare pentru că au iubit ceva ce, dobândit în exces, ajunge să desfigureze sufletește omul: banul. Cât despre cei care au puterea prin cunoașterea de care dispun, prin informațiile dobândite pe diverse căi, aici lucrurile sunt îm­păr­țite. Dacă au făcut totul doar pentru egoismul și interesul personal, atunci nu vor avea parte cu Dumnezeu și vor vedea tot răul pe care l-au făcut atunci când vor urmări efectele spuselor sau tăcerii proprii asupra vieților celor­lalți. În schimb, dacă au acționat spre binele oamenilor, dacă au mărturisit adevărul și au redus la tăcerea minciuna, viclenia și răutatea, atunci se vor învrednici de mari daruri în Împărăția cerurilor.

Fiecare om are acces la cea de-a treia treaptă a puterii. Dacă vio­lența poate fi evitată, dacă banii pot să nu fie atât de râvniți, în schimb, cunoașterea nu poate fi evitată. Însă depinde de fiecare dintre noi dacă ne dorim să o transformăm într-o treaptă spre iad sau una spre rai, dacă vrem să o folosim exclusiv în interes personal sau pentru a face bine celorlalți.

„Prin definiție, atât forța, cât și avuția sunt proprietatea celor puternici și bogați. Caracteristica realmente revoluționară a cunoaș­terii este aceea că le poate fi accesibilă și celor slabi și săraci. Cunoașterea este cea mai democratică sursă de putere. Trăsătură care o face să reprezinte o continuă amenințare la adresa celor puternici, cu toate că o folosesc și ei pentru a-și întări propria putere. Mai explică și de ce fiecare deținător-de-putere – de la capul unei familii până la președintele unei companii sau primul-ministru al unei națiuni – vrea să controleze cantitatea, calitatea și distribuția cunoștințelor în interiorul domeniului său” (Alvin Toffler, Powershift..., pp. 27-28).