Un martir filosof cinstit într-o prisacă a Duhului Sfânt

Când bine cunoscuta biserică a Bucureştilor Stavropoleos a redevenit mănăstire (în 2008) m-am bucurat că s-a format o nouă obşte călugărească şi alte rugăciuni se adăugau în vechea cetate ocrotită cândva, mai ales în zona ei centrală, de îngerii păzitori ai numeroaselor mănăstiri şi de neadormitele rugi ale monahilor care căutau neîncetat calea cea strâmtă către Împărăţie şi lumina cea neapusă de la Împăratul Cel fără de moarte.

Hramului istoric închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil i s-a adăugat, în chip fericit şi inspirat, cel al Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful, pe de o parte recunoscându-se în acest mod dăruirea şi grija îndelungată şi pilduitoare a părintelui protosinghel Iustin Marchiş pentru restaurarea întregului ansamblu monahal şi aşezarea lui în circuitul cultural şi spiritual al monumentelor de mare interes din capitala României, dar şi preţuirea pentru oamenii de cultură şi iubitorii de înţelepciune, credincioşi apropiaţi de biserica devenită lăcaş de închinare al noii chinovii.

Nu doar schimbarea destinaţiei şi adăugarea noului hram s-au întâmplat la Stavropoleos. Viaţa comunitară, rugăciunile pioase, misiunea atentă şi discretă, cântările bizantine, ţinuta şi prestaţia duhovnicului şi a soborului creează imaginea unei mănăstiri de când lumea, nu aflată la un nou început de drum.

Când am slujit întâia oară în ctitoria arhimandritului Ioanichie am avut impresia că mă aflu undeva în muntele Atonului, pe lespezi de piatră, iar sfinţii din picturile restaurate, luminaţi de făcliile de ceară, revărsau peste noi binecuvântări isihaste. Deşi în biserică erau oameni cât de mulţi au putut încăpea, nu s-au auzit nici un zgomot, nici vorbe spuse la întâmplare ori mişcări necuviincioase. Această înălţătoare atmosferă de rugăciune era rodul unei lucrări duhovniceşti de durată care se afla deja la vremea culesului...

A trebuit să remarc, de multe ori, evlavia pe care comunitatea monastică de la Stavropoleos o manifestă faţă de Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful prin scoaterea la lumină a scrierilor ce-i sunt dedicate, traducerea din limba greacă a slujbei sale deoarece în Mineiul pe luna Iunie imnografia sa este destul de săracă, aşezarea pe note psaltice a alcătuirilor liturgice şi pictarea chipului său în icoana hramului, după tradiţia specifică Ortodoxiei. Grupul psaltic Stavropoleos a şi imprimat un CD cu această slujbă care a răsunat întâia oară sub bolţile bisericuţei, la data 1 iunie 2009. Prezenţa multor ierarhi, preoţi şi oameni de seamă din ţară şi străinătate a însemnat, într-o perioadă scurtă de timp, un alt mod de cinstire a marelui apologet din perioada de început a Bisericii.

Părintele Iustin Marchiş a mers mai departe. Dorea din ziua noului început să aibă în mănăstire o fărâmă din moaştele Mărturisitorului pentru adevăr.

Într-o călătorie întreprinsă la Roma a descoperit în Biserica Immaculata Concezione racla cu moaştele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. În primul pelerinaj n-a îndrăznit să solicite fraţilor capucini un asemenea dar de mare preţ. Când a revenit la Roma, înconjurat de membrii grupului Stavropoleos, a cântat lângă cinstitele moaşte troparul Sfântului şi fragmente din slujba acestuia. Întrucât capucinii s-au arătat binevoitori, au fost demarate demersurile pentru dobândirea unor părticele din sfintele moaşte. N-a fost atunci voia Domnului şi a Sfântului.

Purtându-şi paşii în ţinuturile transilvane unde-şi are obârşia, părintele Iustin a descoperit, într-o mănăstire din Apuseni, o părticică din moaştele protectorului său. Şi acolo se întâmplase un fapt minunat. Prin intermediul unor tineri germani, străini la început de tainele credinţei creştine, călugări benedictini din Mănăstirea Corvey - Germania au adus în România preţioasa relicvă. Rugăciunile comunităţii din centrul Bucureştilor n-au rămas fără roade. Din îndepărtata Americă, Sfântul a dat un semn arătând dorinţa de a veni în România. S-a întâmplat odată cu vizita arhid. Gabriel C. Oprea, dirijorul corului Stavropoleos la Parohia Cuvioasa Parascheva din Boston. Împreună cu un preot român ce-i fusese coleg de studii au ajuns la o mănăstire ortodoxă grecească, Schimbarea la Faţă - Brooklyn, New York, SUA, unde stareţul Pantelimon l-a invitat să se închine la moaştele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful păstrate în altarul bisericii. Ne închipuim ce surpriză pentru pelerinul român, ce bucurie pentru amfitrionul grec când a aflat că oaspetele său venea de la singura mănăstire din România aşezată sub protecţia Sfântului Iustin. Fără rugăminţi stăruitoare, cuviosul stareţ Pantelimon a trimis fraţilor săi întru credinţă din Bucureşti un fragment din moaştele Sfântului. Pentru autentificarea lor, dar şi ca semn al comuniunii, stareţul a transmis şi o preafrumoasă epistolă în care expune date despre sfintele moaşte şi modul în care au ajuns în mănăstirea lor.

După lectura întregii scrisori am rămas copleşit de smerenia şi bunătatea acestui avvă care ştia destul de multe despre noi şi participase la scoaterea din peşteră a moaştelor Cuviosului Ioan Iacob Românul în pustiul Hozeva din Ţara Sfântă: "... sunt un om bătrân, de şaptezeci şi cinci de ani, sunt monah de peste cincizeci de ani. Sunt grec de origine, născut în Statele Unite, însă am fost tuns în monahism la Sfântul Munte Athos. Îmi amintesc cu drag de cei câţiva monahi români (câteva zeci) de la schitul Prodromul şi de la alte chilii româneşti, în anii cincizeci ai secolului trecut. Toţi erau monahi buni, nevoitori şi asceţi, şi toţi erau plini de zel. De asemenea,

l-am cunoscut pe Părintele Ioan Românul de la Hozeva când am trăit pentru o vreme în Ţara Sfântă în 1958. Era un om minunat, un monah cum nu sunt mulţi. Păcătosul de mine a fost cel care a deschis mormântul său împreună cu Părintele Ioanichie, ucenicul său, în 1979 (1980), aproximativ nouăsprezece ani după adormirea sa, şi am găsit sfintele sale moaşte cu totul nestricate.

De aceea am fost adânc mişcat când am auzit că aveţi o biserică închinată Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful şi că nu aveţi moaşte..."

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi prin mijlocirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful, moaştele sale au ajuns la Stavropoleos într-un moment parcă anume pregătit, şi nu aleatoriu, binecuvântând mânăstirea, obştea şi credincioşii pelerini care au ascultat, cu atenţie şi evlavie, istorisirea venirii lor în România la ceas de priveghere, la începutul lui cireşar 2010.

Nu-mi pot ascunde admiraţia faţă de lucrarea de zidire duhovnicească de la Mănăstirea Stavropoleos şi de ajutorare a altora, în diverse forme, pe care comunitatea Stavropoleosului ne-o oferă ca model într-o perioadă deloc uşoară în care ne aflăm.

Cred că toată această jertfă, ascunsă în mod autentic creştin de ochii iscoditori, se află sub semnul inspiraţiei şi binecuvântării lui Dumnezeu prin rugăciunile şi mijlocirile Sfântului ocrotitor al mănăstirii.

Obştea de la Stavropoleos, prisacă a Duhului Sfânt şi comoară de daruri, arată tuturor chipul Ortodoxiei "ca singura filosofie sigură şi aducătoare de folos".