Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Un martor al lui Hristos în lagărele sovietice

Un martor al lui Hristos în lagărele sovietice

Un articol de: Cornel Cadar - 30 Iul, 2011

Doar în ultimii ani de lagăr am reuşit să am pâinea şi vinul pentru a celebra în ascuns Sfânta Liturghie. Ca potir foloseam o ceaşcă de ceramică, iar pâinea consacrată o ţineam pentru a o duce celorlalţi într-o cutie de chibrituri. Îmi amintesc o Liturghie de Paşti celebrată cu câţiva deţinuţi într-o spălătorie, între nori de aburi. Din toată viaţa mea preoţească a fost Paştele cel mai scump." Sunt cuvintele cardinalului Kazimierz Swiatek, arhiepiscop de Minsk-Moghilev al Latinilor, notate în jurnalul său de închisoare. A trecut la cele veşnice în Belarus la 21 iulie 2011. Avea aproape 97 de ani.

S-a născut la 21 octombrie 1914 la Walga (Estonia), din părinţii Jan şi Weronica, polonezi imigranţi. La vârsta de 3 ani este deportat în Siberia împreună cu mama, un frate şi o soră. Tatăl moare în anul 1920 în luptele de apărare a oraşului Vilnius de bolşevici. Reîntors din Siberia, în anul 1922 se stabileşte cu mama în Baranowicze (Polonia), unde termină şcoala medie şi liceul. La 8 septembrie 1933 intră în Seminarul din Pinsk, pe atunci în Polonia, cu gândul de a deveni preot. Este hirotonit la 8 aprilie 1939, cu puţine luni înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. I se încredinţează slujirea de capelan militar pentru armata poloneză şi apoi misiunea de vicar şi administrator în Parohia Pruzana (Dieceza de Pinsk). La 21 aprilie 1941 este arestat de KGB, serviciile secrete sovietice, şi aruncat în închisoarea din Brest, în celula morţii. Timp de două luni este interogat de 50 de ori şi în cele din urmă este condamnat la moarte.

Profitând de confuzia creată în urma invaziei germane în teritoriul Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941 localnicii îl eliberează din închisoare. Pleacă pe jos spre parohia sa, ocupată acum de nemţi, şi reia activitatea pastorală. În anul 1944, când începe ofensiva sovietică, preferă să rămână alături de credincioşi. Este arestat de KGB la 18 decembrie 1944 şi dus în închisoarea din Minsk, unde rămâne până în iulie 1945. Condamnat la zece ani de munci forţate în câmpurile de concentrare, rămâne doi ani la Mariinsk, în Siberia, şi şapte ani la Vorkuta şi Inta, în nord, muncind în mină în taigaua siberiană. Este eliberat la 16 iunie 1954.

"A venit ultima zi a şederii mele în lagăr, povesteşte Swiatek. Am fost dus sub escortă în sediul KGB, în afara lagărului. În spatele biroului, pe scaun, era un căpitan, iar eu stăteam în picioare lângă perete. Ofiţerul analiza cu atenţie un dosar voluminos cu documente privind şederea mea în închisori şi în lagăre. Din când în când, îşi ridica privirea, examinându-mă surprins. Ajuns la ultima pagină, m-a întrebat: "Cum ai reuşit să suporţi toate acestea şi să rămâi în viaţă?" (…). I-am răspuns: "Căpitane, eu datorez viaţa credinţei mele în Dumnezeu. El m-a salvat". (...) După o lungă reflecţie, ofiţerul m-a privit cu un aer de bunătate (era pentru prima dată când un KGB-ist arăta o asemenea atitudine faţă de mine), a luat stiloul şi cu un gest larg şi-a pus semnătura. Apoi, politicos, a spus: "Sunteţi liber". Am plecat din birou fără escortă, eram liber! Imediat am înălţat o rugăciune de mulţumire: Dumnezeule, cât eşti de puternic, cât eşti de bun!"

După eliberare, Swiatek reîncepe munca pastorală ca paroh al catedralei din Pinsk între dificultăţi şi obstacole din partea regimului comunist.

În anul 1991 devine arhiepiscop de Minsk-Moghilev şi administrator apostolic de Pinsk. În urma schimbărilor petrecute în Uniunea Sovietică şi a proclamării suveranităţii Republicii Belarus, reorganizează structurile bisericeşti în teritoriul încredinţat lui, îngrijindu-se în special de recuperarea şi reconstruirea bisericilor, precum şi de formarea preoţilor. La 26 noiembrie 1994, Ioan Paul al II-lea îl ridică la demnitatea de cardinal. În anul 2004 îi este conferit premiul "Fidei testis - Martor al credinţei", de către Institutul "Paul al VI-lea" pentru mărturia fidelă şi curajoasă dată lui Cristos şi Evangheliei în anii dificili ai persecuţiei Bisericii în Europa de Răsărit. Între anii 1999 şi 2006 este preşedinte al Conferinţei Episcopilor din Belarus.

Funeraliile s-au desfăşurat luni, 25 iulie, în catedrala din Pinsk. La Liturghia prezidată de cardinalul Stanislaw Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia, arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz, mitropolit de Minsk-Moghilev, în Belarus, a ţinut predica. Mitropolitul a îndemnat credincioşii să "nu închidă mărturia cardinalului Swiatek într-un relicvariu de aur, ci să privească la exemplul său în timpurile de azi caracterizate nu de persecuţii, ci de relativism moral şi indiferenţă religioasă".