Un model pentru tineri şi adolescenţi

Cum ar putea tinerii să descopere frumuseţea vieţii creştine într-o lume în care li se prezintă mereu alte valori, uneori contrare celor din Evanghelie. Fără îndoială este mare nevoie de modele. Urmarea lui Cristos la care Dumnezeu ne cheamă devine mai uşoară când descoperim în jurul nostru oameni care au mers deja pe acest drum.

Un exemplu de credinţă şi de coerenţă creştină este Chiara Badano (1971-1990), o tânără italiancă, care în scurta sa viaţă (mai puţin de 19 ani) a ştiut, chiar şi în dificultăţi şi suferinţe, să descopere frumuseţea de a fi cu Cristos.

Îi plăcea să cânte, să joace tenis şi să patineze. Iubea munţii şi marea. Avea 17 ani, când, într-o zi, a început să simtă dureri foarte puternice. Era începutul bolii (osteosarcom) care după un scurt timp a condus-o la moarte. "Dacă vrei tu, Isuse, vreau şi eu!", erau cuvintele pe care le repeta în timpul agoniei. Ultimele sale cuvinte, pe care le-a spus mamei înainte de a muri, au fost: "Mamă, la revedere. Fii fericită, pentru că eu sunt... fericită".

A acceptat crucea cu seninătate. În urma unei operaţii fără reuşită, nu a mai putut umbla pe picioare. "Nu mai am picioarele şi-mi plăcea aşa de mult să merg cu bicicleta, dar Domnul mi-a dat aripi… Dacă ar trebui să aleg între a umbla şi a merge în paradis, nu aş avea dubii, aş alege paradisul", s-a exprimat ea. A refuzat morfina, pentru că - spunea ea - "îmi ia luciditatea şi eu pot să-i ofer lui Isus numai durerea".

Vorbea despre rochia de mireasă pentru funeraliile ei, aşa cum ar face o tânără care se pregăteşte pentru căsătorie. Spunea: "Eu nu plâng, pentru că sunt fericită".

Originară din Sassello, din regiunea italiană Liguria, Chiara Badano s-a născut la 29 octombrie 1971, după ce părinţii au aşteptat-o 11 ani. Cu ochi mari şi limpezi, cu un surâs dulce şi comunicativ, inteligentă şi vioaie a fost educată de mamă - cu ajutorul parabolelor din Evanghelie - să vorbească cu Iisus şi să-i spună mereu da.

A fost o explozie de lumină divină, care i-a uimit pe toţi. Spunea adesea: "Isus trebuie iubit şi este suficient". Încă de mică a fost generoasă în a corespunde idealului iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. La numai 11 ani îşi propune: "Să-l iubesc pe cel care-mi este antipatic". Când invita pe cineva la masă, îi spunea mamei să pună faţa de masă cea mai frumoasă, "pentru că astăzi Isus vine să ne viziteze".

Lui Gianfranco Piccardo, voluntar care urma să plece pentru a săpa 30 de fântâni de apă potabilă în Benin, îi încredinţează economiile sale, spunând: "Mie nu-mi folosesc, eu am totul". Caritatea ei s-a manifestat şi în ultimele zile ale vieţii. Pe patul de moarte a făcut un ultim dar, acela al corneelor încă transplantabile, nefiind afectate de boală. Au fost scoase şi două tinere astăzi văd graţie ei.

A murit la 7 octombrie 1990. Nouăsprezece ani plini de viaţă, de iubire şi de credinţă. Ultimii doi ani plini de suferinţă, trăită în lumină care venea din inima sa plină de Dumnezeu.

A fost ridicată la cinstea altarelor duminică, 25 septembrie, la Roma. Comemorarea ei liturgică a fost fixată la 29 octombrie. "Fericita Chiara Badano este o misionară a lui Isus, o apostolă a Evangheliei ca veste bună adusă unei lumi bogate în bunăstare, dar adesea bolnavă de tristeţe şi de nefericire. Ea ne invită să regăsim prospeţimea şi entuziasmul credinţei". Acestea au fost cuvintele arhiepiscopului Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, prezidând ritul de beatificare.

La sărbătoare au participat mii de credincioşi, în special tineri, din peste 40 de ţări din toate continentele. Tocmai tinerii au fost cei care au comunicat celor de-o vârstă cu ei trăirea extraordinară în viaţa de fiecare zi a acestei tinere. Atât de mult a fascinat viaţa ei, încât, despre Chiara Badano, există cântece, piese de teatru, spectacole muzicale în 37 de limbi: de la coreeană la croată, de la norvegiană la turcă, de la urdu la japoneză, armeană, chineză şi swahili. În Italia i-au fost dedicate peste 120 de articole, servicii de radio şi de televiziune; şi în alte ţări au apărut articole: chiar şi într-o naţiune musulmană ca Indonezia.

"Este nevoie de sfinţenie şi astăzi - a spus Mons. Livio Maritano, episcop de Acqui, cel care s-a ocupat de dosarul Chiarei - este nevoie să ajutăm tinerii să găsească o orientare, un scop, să depăşească nesiguranţele şi singurătatea, enigmele lor în faţa insucceselor, a durerii, a morţii, a tuturor neliniştilor lor".