Un nou fragment copt din Viaţa Cuviosului Antonie

Biblioteca Bodleiană din Oxford deţine o bogată colecţie de manuscrise copte. Multe dintre ele provin de la Mănăstirea Albă, situată în Egiptul Superior pe malul stâng al Nilului, nu departe de străvechiul Panopolis (astăzi Akhmim). Această mănăstire poseda la cumpăna dintre primele două milenii creştine cea mai mare bibliotecă de texte patristice din Egipt. Când copta a fost înlocuită de arabă, biblioteca a căzut în paragină şi treptat s-a degradat. Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea, file rupte din codicele Mănăstirii Albe au fost vândute separat şi au ajuns în diverse colecţii apusene.

Biblioteca Bodleiană a achiziţionat la rându-i numeroase manuscrise de la Mănăstirea Albă. Chiar dacă unele dintre ele au fost identificate şi publicate în trecut, a rămas totuşi un număr însemnat de fragmente inedite, a căror identitate nu este cunoscută. Studiind acest lot de fragmente copte neidentificate, atenţia mi-a fost atrasă de o filă de pergament (cotă de inventar: MS.Copt.e. 170 (P)) al cărei text a fost copiat de scrib pe o singură coloană cu litere majuscule elegante.

Fragmentul relatează dialogul dintre un monah şi diavol. Parcurgând textul copt, am întâlnit o frază familiară: "Creştinii sunt pretutindeni şi pustia

s-a umplut de monahi". Aceste cuvinte mi-au amintit de un pasaj celebru din Viaţa Cuviosului Antonie de Sfântul Atanasie, unde se spune că "pustia s-a umplut de monahi, care au părăsit toate ale lor şi şi-au însuşit viaţa cerească" (Viaţa lui Antonie 14). Citatul, în traducere engleză, a inspirat titlul excelentei cărţi a lui Derwas Chitty, The Desert a City: An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism Under the Christian Empire (Oxford 1966). Într-adevăr, la o examinare mai atentă, a reieşit că textul fragmentului din Oxford corespunde cu precizie paragrafelor 40-41 din Viaţa lui Antonie (paralela se găseşte la pagina 217 a traducerii părintelui Stăniloae publicată în PSB 16). Avem, aşadar, un fragment copt neobservat până acum din această operă esenţială despre monahismul timpuriu.

Versiunea coptă (în dialectul sahidic) a Vieţii lui Antonie a fost publicată în 1949 de către Gérard Garitte. Singurul manuscris complet este codicele M 579 al Bibliotecii Pierpont Morgan din New York, care provine de la Mănăstirea Arhanghelului Mihail, situată în oaza Faium, lângă localitatea Hamuli. Biblioteca Mănăstirii Albe deţinea, la rândul ei, cel puţin patru copii ale Vieţii lui Antonie, care au supravieţuit însă doar fragmentar. Vestigiile acestor codice dezmembrate sunt depozitate în diverse colecţii de manuscrise copte.

Analiza paleografică a scos la iveală că fragmentul găsit recent a aparţinut unuia dintre codicele Mănăstirii Albe. Mai precis, el a fost rupt din manuscrisul pe care Gérard Garitte l-a botezat "Codicele A" în ediţia sa. Savantul belgian a izbutit să identifice cinci fragmente din acest manuscris. Patru dintre ele se găsesc în British Library din Londra, în vreme ce unul este conservat în Biblioteca Naţională din Paris.

Avem acum un al şaselea fragment, primul care iese la lumină după ediţia lui Garitte din 1949.

Fragment de traducere

(40) ...veţi învăţa să nu descurajaţi în nevoinţă, şi nu vă temeţi de nălucirile diavolului şi ale demonilor lui. (41) Întrucât spunând acestea am devenit asemeni celor fără minte, primiţi această (povestire) ca să fiţi netemători şi credeţi-mă că nu mint. Cineva a bătut într-o zi la uşa chiliei mele şi când am ieşit, am văzut pe unul mare şi înalt la înfăţişare. L-am întrebat: "Cine eşti?" El a spus: "Eu sunt Satana." I-am zis: "Ce faci aici?" Mizerabilul a spus: "De ce mă învinuiesc fără motiv monahii şi creştinii? De ce mă blestemă mereu?" I-am zis: "Tu de ce îi chinui?" El a spus: "Nu eu, ci ei se tulbură singuri. Căci eu am devenit neputincios. Nu ai citit ceea ce e scris: ?Săbiile vrăjmaşului i-au lipsit de tot (şi) i-ai nimicit cetăţileâ (Ps. 9:7)? Nu mai am loc de acum, nu am sabie şi nici cetate. Creştinii sunt peste tot. De asemenea pustia s-a umplut de monahi. Să-şi vadă de ei înşişi (şi) să nu mă blesteme fără motiv". Şi acestea ... (restul lipseşte).