Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Un oaspete de seamă

Un oaspete de seamă

Data: 17 Martie 2014

Preocuparea pentru suflet e o constantă a învăţăturii pe care Hristos a transmis-o prin ucenicii Săi celor ce vor crede în El. Îndemnul Lui, consemnat în Evanghelii, este foarte clar: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă“ (Mt. 10, 28). Fiecare suflet este asemenea unei flori. Iar o floare ca să crească frumos şi graţios trebuie să fie îngrijită. Dacă vom uita de el, de suflet, cândva, şi uneori, din păcate, acest cândva e sinonim cu prea târziu, vom fi întrebaţi de Dumnezeu: „Ce-aţi făcut cu floarea cea aleasă a sufletului pe care v-am dăruit-o? Dar sufletul poate fi asemuit şi cu un musafir găzduit de trupul nostru stricăcios aici pe pământ, pentru a primi dincolo în veşnicie haina incoruptibilităţii, trupul de lumină.

Pilda de astăzi ne vorbeşte despre grija faţă de suflet, înţeles ca pelerin în această viaţă. Un înţelept avea obiceiul să plece de la cursuri neînsoţit de discipolii săi, de care se despărţea imediat. Ei l-au întrebat într-o zi: Învăţătorule, unde te duci? Şi el le-a răspuns: Am un oaspete la mine acasă şi trebuie să-i acord atenţia cuvenită. Dar replica aceasta înţeleptul o dădea zilnic învăţăceilor săi. Ucenicii n-au renunţat, ci l-au întrebat în continuare: Chiar ai un oaspete în fiecare zi? Răspunsul învăţatului a fost următorul: Sărmanul suflet, nu este el un oaspete în trup? Azi e aici, dar mâine va pleca. (Augustin Păunoiu)