Cei care am copilărit în comunism și trăiam în marile orașe-cazărmi știam că în seara de 25 decembrie venea la noi în apartament, nevăzut și neauzit, Moș Gerilă. Moșul acesta era bătrân, dar totuși
Un reper al spiritualităţii româneşti
Ceea ce părea doar o bună intenţie, nişte vorbe spuse conjunctural şi uitate apoi ca şi cum nici n-ar fi fost rostite, planuri croite din cuţite şi pahare, s-a dovedit până la urmă a fi ceva temeinic şi de durată. În primăvara anului 2006, academicianul Zoe Dumitrescu-Buşulenga, călugărită în 2002 sub numele de maica Benedicta, a fost aşezată în pământul Putnei. Mormântul, străjuit de o impunătoare cruce din piatră, concepută de sculptorul Vasile Gorduz şi cioplită de meşterii pietrari din Vama, a împlinit o axă, cum remarcă arhimandritul Melchisedec, stareţul Putnei, o axă sacră împreună cu statuia eminesciană, cu locul de veci ştefanian din biserica mare şi sălaşul de adormire al demnului de pomenire stareţ Iachint, toate rânduindu-se tainic pe aceeaşi linie. Atunci, după săvârşirea celor cuvenite trecerii, slujba şi masa de pomenire, s-a discutat mult despre ce era de făcut pentru ca lumina acestui tezaur, întruchipat glorios de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, să se reverse pe mai departe asupra celor însetaţi de cultură. Cel care a stăruit cel mai mult pentru a da viaţă unor manifestări culturale ce urmau a se desfăşura sub patronajul acestui proteic om de cultură a fost un învăţat al modernităţii noastre, Dan Hăulică, spirit cu o percepţie profundă a însemnătăţii continuării în duh a ceea ce s-a rostuit cu adevărat creator. În viziunea sa şi a altor afini, doamna a lăsat o moştenire ce se cerea perpetuată. Dan Hăulică şi vieţuitorii Putnei, alături de unii dintre preţuitorii statornici ai academicianului, s-au înflăcărat de idee, o înflăcărare lăuntrică, una netrecătoare.
La flacăra acesteia s-a strâns şi se strânge încă din vara lui 2007 sobor cărturăresc la Putna spre a dezbate unele din cele mai arzătoare probleme ce frământă lumea de azi, şi mai ales cea românească. Aşa au început, la sfârşit de august 2007, sub cele mai bune auspicii, Colocviile Fundaţiei "Credinţă şi Creaţie - Academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, maica Benedicta". Participarea s-a dovedit dintru început selectă. La prima ediţie, cu tema "Tradiţie spirituală românească şi deschidere spre universal", au fost prezenţi şapte academicieni, reputaţi profesori universitari din cele mai importante centre academice ale României, străluciţi specialişti din ţară şi din străinătate. Au luat parte la colocviu savanţi, dar şi tineri erudiţi. Se întrupa parcă gândul doamnei Zoe, care dorise fierbinte să organizeze ceva asemănător la Văratec, în jurul unui proiect scump sufletului său, Muzeul "Eminescu", pe care îl vedea constituit în casa unde poetul a locuit în câteva vacanţe. Nu izbutise, dar vrerea ei, de care avea să se bucure în ceruri, s-a materializat splendid la Putna, unde hotărâse printr-un act testamentar din 2004 să se înveşnicească. S-a petrecut asta deoarece au existat aici toată deschiderea, generozitatea şi iscusinţa obştii monahale, cuprinzând călugări ştiutori de carte. Impulsurile şi ideile au venit de la iniţiatorul colocviilor, Dan Hăulică, şi de la staful său tehnic, Elena Doxănescu, Teodora Stanciu, Oana Enăchescu şi Radu Marinescu, nepotul celei dispărute. Croită bine, zidită cu dragoste, această construcţie culturală s-a dovedit solidă. Ediţiile din 2008, 2009, "Epoca noastră - Tensiunea dintre etic şi estetic", "În căutarea absolutului - Eminescu", au consolidat bunul început din 2007. Ceea ce a avut loc în 2010 n-a făcut decât să confirme viabilitatea acestui demers menit a aborda sub cupola spiritului doamnei Zoe acele subiecte esenţiale pentru destinul culturii româneşti. S-a discutat despre "Fertilitatea mitului", o temă de mare actualitate, mai ales dacă avem în vedere tendinţele ce se manifestă cu multă vigoare în spaţiul naţional, de punere sub semnul întrebării a miturilor noastre fundamentale, cum e cel al Eminescului. S-a degajat din comunicările şi discuţiile ample susţinute, pe lângă numele consacrate, şi de mulţi tineri de certă vocaţie şi competenţă, o viziune cumpănită asupra unui fenomen ce se cere ferit de excese şi nelăsat pradă teribilismelor şi dorinţelor de afirmare cu orice chip, cu consecinţe identitare grave. A fost o pledoarie convingătoare pentru mit în ceea ce acesta are pur şi etern şi de degajare a pasionalităţilor facile şi stricătoare. În vara acestui an 2012, între 22 şi 25 august, se strânge iar sobor de cărturari la Putna. Cea de a VI-a ediţie a Colocviilor are ca temă de dezbatere "Muntele - metaforă fundamentală. Relief concret şi aspiraţie spirituală". E un subiect generos, aproape inepuizabil, asupra căruia vor reflecta specialiştii de vârf ai diferitelor domenii, de la filosofi la teologi, de la antropologi la literaţi, în comunicări menite a revela rolul montanităţii ca matrice de spirit a poporului român. O expoziţie de fotografii cu imagini memorabile ale munţilor României, semnată de un maestru, Dan Eremia Grigorescu, lansarea unor cărţi şi o călătorie de o zi pe "drumuri de munte" vor avea consistenţa unui act cultural ce se impune cu tot mai multă pregnanţă ca un reper spiritual românesc.