Un român osârduitor în Ţara Sfântă, protosinghelul Gherasim Luca (III)

Odată cu declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, Guvernul britanic al Palestinei a rechiziţionat bunurile imobile ale statelor aflate în război cu Anglia (Germania, Italia) şi le-a trecut în administrarea unui oficiu denumit Custodia Proprietăţilor Inamice, iar cetăţenii acestor state au fost internaţi. La 6 decembrie 1941, Anglia a declarat război României ca urmare a participării sale alături de Germania împotriva URSS, aliata Angliei contra Germaniei. După declararea stării de beligeranţă, în 1943, clădirea Căminului românesc din Ierusalim, cunoscută oficial sub numele de „hotel“, şi Schitul românesc de la Iordan, fiind considerate proprietăţi inamice, au fost rechiziţionate de guvernul englez, cu tot inventarul existent, şi trecute în administrarea Custodiei Proprietăţilor Inamice. Spre deosebire de Căminul românesc de la Ierusalim, unde autorităţile engleze au instalat birouri, conferindu-i caracter de clădire publică, schitul de la Iordan n-a fost folosit efectiv de guvernământ, ci a fost ţinut doar în stare de conservare şi lăsat în grija lui Gherasim Luca, angajat „supraveghetor“, Custodia plătindu-i lunar o sumă de bani pentru întreţinerea grădinii (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 34/1941, ff. 5, 17, 27).

 

La 10 martie 1947, la propunerea arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan, patriarhul Nicodim a numit pe monahul român Ioan Iacob, cu metania la Mănăstirea Neamţ, trăitor în Mănăstirea „Sfântul Sava“, în postul de preot şi egumen al schitului românesc de la Iordan şi l-a rugat pe patriarhul Timotei al Ierusalimului să delege un arhiereu ca să-l hirotonească ieromonah pentru a-şi putea lua slujba în primire (vezi Arhiva Cabinetului Patriarhal, dosar 1/1947, f. 14).

 

După ce monahul Ioan Iacob, numit egumen şi administrator, a fost hirotonit ieromonah, protosinghelul Gherasim Luca i-a dat în primire bunurile schitului şi s-a retras la Ierihon, în casa monahiei Porfiria (vezi Arhiva Cabinetului Patriarhal, dosar 2/1948, f. 25). După aproape cinci ani, ieromonahul Ioan Iacob, neavând mijloace de întreţinere şi îmbolnăvindu-se, a plecat la Patriarhia Greacă din Ierusalim, aducând aceasta la cunoştinţa patriarhului Justinian prin scrisoarea din 5 septembrie 1952. A fost înlocuit, în 6 iulie 1953, de protosinghelul Gherasim Luca, care a rămas în funcţia de egumen până în anul 1956, când a venit în ţară, lăsând bunurile schitului în seama schimonahului Juvenalie Străinu, călugăr român din Sfântul Munte Athos, venit la Iordan (vezi Arhiva Administraţiei Patriarhale, dosar 220/1962, ff. 5-6). 

 

Nemaiavând cu ce trăi în Palestina, protosinghelul Gherasim Luca a încercat de mai multe ori să se întoarcă în ţară. În două rânduri a venit până la Istanbul, unde România avea consulat, dar nu a putut obţine viză de intrare în ţară. Odată a aşteptat acolo aproape un an, locuind în acest timp la mănăstirea Izvorul Tămăduirii şi oficiind slujbe la unul din cimitirele ortodoxe. A trimis de la Ancara, la 20 iunie 1951, o scrisoare patriarhului Justinian, în care spunea: „Eu sunt bătrân şi voiesc să mă înapoiez şi să-mi trăiesc restul zilelor în ţară. În acest scop, am făcut repetate cereri la Ambasada noastră din Ankara, dar nu am primit nici un răspuns. Acum am ajuns la Istanbul, cu un paşaport iordanian, pentru că cel românesc l-am pierdut în timpul războiului. Aici, la Istanbul, sunt găzduit de către Patriarhia grecească, până voi putea pleca. Am fost la Consulatul nostru şi mi s-a spus că pentru a mi se da viza de intrare în ţară trebuie să am aprobarea Ministerului de Externe. Vă rog să interveniţi la Ministerul de Externe să mi se dea viza, pentru că nu ştiu cât mă vor mai ţine la Patriarhia grecească şi să nu mor pe aceste meleaguri“. Patriarhul Justinian, cu adresa nr. 1.108 din 7 iulie 1951, a intervenit la Ministerul de Externe pentru a i se acorda protosinghelului Gherasim Luca, aflat la Istanbul, viza de intrare în ţară (vezi Arhiva Cabinetului Patriarhal, dosar 1/1951, ff. 15, 18). Autorităţile turceşti, însă, nu i-au mai prelungit viza de şedere şi l-au obligat să se întoarcă în Palestina. Abia la începutul anului 1956, scriind din nou consulului român de la Istanbul, acesta a intervenit la cei în drept şi i-a obţinut vizele necesare, încât a putut ajunge în patrie (vezi Arhiva Administraţiei Patriarhale, dosar 220 bis a/1962, ff. 24-25). 

 

La 26 septembrie 1956, protosinghelul Gherasim Luca, „împlinind vârsta de 80 ani şi nemaiputând îndeplini funcţiuni administrative“, a înaintat o cerere la ministrul cultelor prin care a solicitat pensionarea. În cerere a menţionat că a trudit la Căminul românesc de la Ierusalim şi la schitul de la Iordan timp de 26 ani şi a slujit 7 ani ca preot la diferite parohii ortodoxe române din Canada şi America de Nord, dar a fost plătit acolo de credincioşi, fără reţinere pentru pensie (vezi Arhiva Administraţiei Patriarhale, dosar 220 bis a/1962, f. 356). 

 

Ultimele zile le-a petrecut în Mănăstirea Cernica, unde mai vieţuise înainte de a pleca în Ţara Sfântă. A trecut la cele veşnice în ziua de 27 februarie 1962, conform actului de deces nr. 67 eliberat de Sfatul Popular al comunei Cernica.

 

În Registrul Mănăstirii Cernica pe anul 1962 găsim următoarea însemnare: „Gherasim Luca (Gheorghe) mort 27 febr., înmormântat 1 martie - protosinghel de la Ierusalim, ctitorul căminului şi Bisericii Ort. Române din Valea Iordanului, Ierihon. Mormântul se află în dreptul Sf. Altar al bis. Sf. Lazăr, lângă păr. Justinian Georgian. În pace s-a săvârşit precum cuvioşii din pateric, cu dorul Ierusalimului de Sus“ (conform caligrafiei, însemnarea aparţine părintelui protos. Nicodim Bujor, care în acea vreme îndeplinea ascultarea de secretar al mănăstirii).