Un spartan de onoare

Data: 07 Feb 2014

Există un cuvânt în dicţionar care se referă la o importantă calitate, neglijată de mulţi azi, o calitate ce presupune corectitudine şi integritate morală. Acest cuvânt, cu multă greutate, foarte des folosit în Europa, din Antichitate până în al Doilea Război Mondial, este onoarea. Demnitatea personală era un lucru la care oricine ţinea foarte mult. În trecut, când jigneai onoarea unui om, atunci puteai să fii chemat la un duel, lucru care se putea termina tragic pentru tine dacă nu ştiai să mânuieşti bine sabia sau pistolul. Un om de onoare este un om demn, care şi-a făcut din cinste un crez, pentru care minciuna, compromisul sunt departe. În Antichitate, spre exemplu, o onoare greu câştigată prin dovedirea fidelităţii era recompensată cu cinstea de a sta în preajma regelui sau împăratului, fie că acesta era la masă sau pe câmpul de luptă. Istorioara de azi ne pune în faţă onoarea unui spartan care nu şi-a vândut dreptul de a concura la Jocurile Olimpice, unde a şi ieşit învingător.

Spartanii erau renumiţi pentru îndârjirea şi tăria lor în orice război intrau. Ei porneau la luptă în marş cadenţat, în sunetul fluierelor şi se pare că era un spectacol dintre cele mai mişcătoare să vezi cum se urneşte falanga de războinici superbi care cântau veseli pe drumul spre moarte. Regele lor mergea în frunte. Era o mare cinste să fii primit alături de el. Gloria aceasta era oferită deseori unui atlet învingător la Jocurile Olimpice.

Într-o zi, în timpul Jocurilor Olimpice, un concurent i-a oferit unui atlet spartan o sumă mare de bani pentru a se retrage din arenă, unde avea mari şanse să iasă învingător. Spartanul a refuzat propunerea, a luptat şi a biruit, aducând acasă, în locul banilor pe care i-ar fi dobândit printr-un târg necinstit, simpla coroană de măslin cu care erau încununaţi învingătorii. După anunţarea rezultatelor, a fost acostat de cel care-i făcuse propunerea în ajun, care i-a spus cu dispreţ:

- Ai fi făcut mai bine să accepţi propunerea mea. Acum ai fi fost bogat. Ce-ai câştigat din victoria ta? O ramură de măslin!

- Crezi că onoarea de a merge primul la luptă, alături de rege, nu înseamnă nimic? i-a răspuns demn spartanul. (Augustin Păunoiu)