Vacile de la Pecerska

Biserica Ortodoxă a Rusiei, ca şi celelalte  Biserici Ortodoxe din Europa, a avut din greu de suferit în anii comunismului. Autorităţile acţionau cât mai perfid cu putinţă, încercând să desfiinţeze mănăstirile. Odată, prin hotărârea Sovietului de la Pecerska, într-o singură zi i s-au luat mănăstirii din Pskov toate terenurile agricole, inclusiv păşunea. Era începutul verii. Vacile numai ce fuseseră scoase la păscut, că au fost nevoite, sărmanele, să se întoarcă iar în grajd. Monahii nu ştiau ce să mai facă pentru a potoli bietele vite. Doar stareţul Alipie zâmbea, frecându-şi mâinile de bucurie, parcă ştiind un lucru ascuns tuturor celorlalţi.

Chiar în zilele acelea, printr-un ordin trimis de la Moscova, angajaţii comitetului regional au adus în mănăstire o mare delegaţie de reprezentanţi ai partidelor comuniste. Ca să fie trataţi cum se cade, după datina rusească. La început totul a decurs liniştit. Dar când fiii naţiunilor comuniste, înduioşaţi de linişte şi frumuseţea mănăstirii mergeau agale printre răzoarele cu trandafiri înfloriţi, deodată, porţile gospodăriei s-au deschis larg, scârţâind. De acolo au ieşit în goană, năucite de libertate, toate cele treizeci de vaci ale mănăstirii şi un taur uriaş.

Mugind cu cozile înfoiate, bucurându-se de libertate, animalele au alergat către straturile cu flori, au devorat iarba şi florile. Reprezentanţii mişcării comuniste internaţionale au făcut să răsune mănăstirea de ţipete în diferite limbi şi s-au ascuns care încotro. Angajaţii comitetului regional s-au repezit la părintele Alipie. „Nu vă supăraţi, a oftat părintele egumen. Ne e tare milă de văcuţe! Acum nu mai avem păşuni şi iată, trebuie să le lăsăm să pască în interiorul mănăstirii”.

Chiar în ziua aceea i s-a înapoiat întreg izlazul. Cred că v-aţi dat seama că stareţul Alipie dăduse ordin să se pregătească această operaţiune de a da drumul vacilor prin flori dinainte de venirea comuniştilor în lavră. (Preluare din arhimandrit Tihon Şevkunov, Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri, Editura Egumeniţa, 2013)