Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
23 Dec, 2024
Valiza timpului
La o lansare recentă de carte a scriitorului de origine rusă Andrei Makine în România, acesta a pus o întrebare la care a rugat asistenţa să răspundă fără să stea prea mult pe gânduri. Câte zile credeţi că trăieşte un om în medie în viaţa sa pe pământ: un milion, două milioane, cinci milioane.
Cei mai mulţi au răspuns: un milion. Cu un zâmbet fin, autorul romanului „Testamentul francez“ a replicat: Vă înşelaţi cu toţii. Trăim doar aproximativ 20.000 de zile. Adică foarte puţin. E foarte scurt timpul vieţii noastre. Povestea care urmează vrea tocmai acest lucru să-l supună atenţiei dumneavoastră: grija pentru timpul scurt pe care-l avem la dispoziţie.
Un om îmbătrânise şi îşi aştepta moartea. L-a visat pe Dumnezeu apropiindu-se cu o valiză în mână: „Fiul meu, e timpul să mergem…“ Omul a întrebat: „De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…“ „Îmi pare rău, fiule, dar acum e momentul plecării tale.“
„Ce ai în valiză, Doamne?“ întrebă omul. „Ceea ce ţi-a aparţinut.“ „Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui lucrurile mele, hainele, casa?“ „Nu. Lucrurile materiale pe care le-ai folosit cât ai trăit pe pământ nu-ţi aparţineau. Ele sunt doar ţărână acum.“
„Atunci poate talentele, calităţile mele?“ „Nu, cu acestea ai fost înzestrat de la părinţi.“ „Atunci poate banii mei?“ „Nu, aceia aparţineau circumstanţelor fericite pe care ţi le-am oferit ca să-i câştigi.“ „Atunci poate trupul meu?“ „Nu, ştii prea bine că din pământ a fost făcut trupul şi în acelaşi pământ se va întoarce.“
„Sigur în valiză e sufletul meu“, spuse omul. „Nu, nici sufletul nu ţi-a aparţinut. Sufletul tău îmi aparţine doar Mie.“
Surprins şi în acelaşi timp nerăbdător, muribundul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală. Cu o lacrimă de dezamăgire, omul Îl întrebă pe Dumnezeu: „Cum? Nu am avut niciodată nimic?“
„Ba da, fiule, ai avut timpul de a face cele bune. Fiecare din momentele pe care le-ai trăit ţi-au fost date nu spre irosire, ci spre dobândirea veşniciei. La judecată vom vedea cum ai chivernisit timpul şi aşa scurt al vieţii, spre bine sau spre rău.“ (Augustin Păunoiu)
.jpg)
