Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Viaţa pe datorie

Viaţa pe datorie

Un articol de: Laurenţiu Gheorghe - 24 Octombrie 2008

Evenimente de tipul crizei financiare actuale ne arată că lucrurile nu sunt niciodată sub control

Zilele trecute, unele dintre bănci au mărit dobânzile la credite, pretextând criza financiară internaţională. Peste noapte, o serie de oameni, care se împrumutaseră considerând că pot plăti rezonabil înapoi creditele la bancă, descoperă că trebuie să plătească mult mai mult. Viaţa de până acum, când datoriile la bancă erau un capitol oarecare din cheltuielile curente, se va schimba dramatic pentru unii dintre români care vor trebui să cheltuiască mai mulţi bani pentru a achita ratele lunare la bancă.

De când există bănci şi credite, există şi viaţă pe datorie. Viaţa pe datorie înseamnă, pentru omul de rând, să poţi să ai azi ceea ce ai putea avea mult mai târziu. Este raportul invers al procesului de economisire. Până de curând, sacrificai prezentul pentru a putea avea un viitor mai bun. Acum, lucrurile s-au schimbat. Câştigi prezentul, dar îţi sacrifici viitorul.

Mulţi oameni consideră că prezentul este mult mai important decât orice viitor. Că a avea acum ceea ce îţi doreşti valorează mai mult decât a nu putea să faci ce vrei mâine. Cumva, se trăieşte într-un prezent continuu în care viitorul nu joacă nici un rol. Viitorul a ajuns să fie prin definiţie sacrificabil. Cuvintele de ordine sunt aici şi acum.

Poate că, dacă nu ar fi existat toată această problemă cu băncile, lucrurile ar fi mers aşa la infinit, oamenii ar fi sărit din datorie în datorie şi tot aşa până la moarte, când oricum nu mai are sens să plăteşti nici o datorie. Dar, iată că s-a întâmplat neprevăzutul şi, brusc, a trăi pe datorie a devenit imposibil, iar viitorul a început să capete un profil ameninţător. Ceea ce părea a fi o afacere bună - să te bucuri de ceva acum şi să plăteşti mâine - s-a dovedit a fi o afacere foarte păguboasă când pentru ce ai luat ieri pe nimic trebuie să plăteşti azi de câteva ori mai mult decât costă în realitate.

Dintr-o perspectivă mai largă, viaţa pe datorie este urmaşa istorică a vieţii din datorie. Viaţa din datorie avea ca ţintă ceva ce era mereu în afara ei - ceva ce trebuie făcut, ceva ce avea sens, ceva pentru care merita să sacrifici prezentul; ceva pentru care merita să te sacrifici. Dar sacrificiul preceda răsplata. Aceasta era ordinea firească a lucrurilor. Şi, aşa fiind lucrurile, totul avea preţul său corect şi satisfacţia era de durată.

Lucrurile s-au schimbat şi răsplata este dată de la început, urmând ca, ulterior, să vină sacrificiul. Această schimbare de ordine atrage după sine şi alte modificări. Mai întâi, satisfacţia nu mai e aceeaşi. Ai obţinut uşor, rapid, ceea ce îţi doreai. Bucuria durează puţin pentru că vor apărea altele şi altele pe care ţi le doreşti. Apoi, dacă în primul caz ştiai cât trebuie să te sacrifici, acum nu mai controlezi tu sacrificiul, ci acela care te-a împrumutat, el stabileşte cât anume ai de plătit.

În primul caz, puteai să te opreşti uşor şi să te sacrifici pentru ceea ce aveai cu adevărat nevoie. În al doilea caz, vei dori din ce în ce mai multe şi nu te poţi opri până nu vei achita tot. Viaţa pe datorie atrage după sine din ce în ce mai multe datorii. De cele mai multe ori, oamenii consideră că se pot opri şi că lucrurile sunt ţinute sub control. Evenimente de tipul crizei financiare actuale ne arată că lucrurile nu sunt niciodată sub control. Şi ne arată că a clădi de sus în jos prezintă marele risc de a rămâne suspendat în aer fix când ţi-e lumea mai dragă.

Şi, totuşi, lumea noastră consideră traiul pe datorie ca fiind normal şi a nu trăi pe datorie ca o lipsă de deşteptăciune. De fapt, lucurile stau exact invers .

A nu trăi pe datorie însemnă a avea curajul să fii ceea ce eşti şi mai mult poate, însemnă a fi propriul tău stâpân. A trăi pe datorie însemnă, de multe ori, a-ţi pierde libertatea de a decide ce vrei să faci cu viaţa ta, a fi prins într-o situaţie din care nu mai poţi ieşi când vrei. Aşa se simt poate acum cei care suferă zilele acestea de pe urma măririi dobânzilor. Poate că asta ne va face pe toţi mai circumspecţi în a decide să ne sacrificăm viitorul pentru un prezent de scurtă durată.