Viaţa printre draperiile cu sloganuri

▲ Este lumea reclamelor luminate de spoturi costisitoare, lume care te îndeamnă agresiv să te schimbi, să faci totul pentru a fi „ca lumea“ care ştie ce se poartă, ce se mănâncă, ce se bea, ce se fumează, într-un cuvânt, ce trebuie să cumperi ▲

Cearşafuri colorate cu inscripţii care de mai care mai vocative îţi fac programul de cum intri în oraş. Blocurile din Bucureşti (dar poate şi din altă parte, nu ştiu) sunt ornate cu pânze imense de pe care ţi se arată o lume absolut fericită, fără griji, fără probleme, unde totul este ca în visele ideale. Este lumea reclamelor luminate de spoturi costisitoare, lume care te îndeamnă agresiv să te schimbi, să faci totul pentru a fi „ca lumea“ care ştie ce se poartă, ce se mănâncă, ce se bea, ce se fumează, într-un cuvânt, ce trebuie să cumperi. O lume în care toate personajele fotografiate îţi demonstrează cum este fericirea absolută. Mai mult de atât nu se poate, pare a fi mesajul implicit al reclamelor, dar au avut grijă să te înveţe că, dacă e ceva mai bun de atât, tot ei ar putea să ştie cum este, ei, cei construiesc prin sloganuri această lume.

„Un oraş al modei şi al gadgeturilor“, îţi spune o fată glamuroasă cu un telefon în mână, „căţărată“ pe unul din blocurile din Piaţa Unirii. Ceva mai încolo, o sticlă uriaşă de apă minerală scoate bule, dar numai noaptea poţi vedea asta. Întorci capul şi te întrebi ce vrea să spună familia aceea cu aerul de a fi proaspăt intrată în lumea celor „cu pirostriile puse“ atunci când spune că „trebuie să îţi defineşti propriul stil de viaţă“. Merçi, ei au avut bani, şi-au cumpărat o vilă în noul cartier Liziera cu veveriţe! Nu e de ajuns, alt panou îţi sugerează: „Imaginează-ţi un stil de viaţă perfect!“ şi îţi arată ultimele produse electronice de la o mare firmă internaţională. Între timp, te sună cineva şi îţi dai seama ce jaf de telefon mobil ai! Ţi se aprinde beculeţul, însă, atunci când, de pe colţ, din dreptul zonei cu bănci (a, mă scuzaţi, băncile sunt de fapt peste tot!), vezi clar ce trebuie să faci: „Înnoieşte-te de sărbători!“.

Dacă eşti femeie, ai o alinare sau, mai bine zis, o preocupare. Nu trebuie să laşi nici măcar o secundă ridurile în pace. Doamne fereşte să cedezi în lupta contra procesului firesc de îmbătrânire! Nu, pentru că dacă foloseşti cremele x, y, şi poate uneori, şi z, dar numai în jurul ochilor, „Viitorul poate să îţi surâdă“. Se înţelege, un surâs care nu lasă la vedere laba gâştei din colţul ochilor tăi. Lupta nu se sfârşeşte însă aici. Zilnic trebuie să faci muşchi contra mătreţei, folosind bineînţeles şampoanele indicate pe drapajul citadin. Ca să fii cool, ţi se recomandă să-ţi cumperi maşină. Dar nu trebuie să aştepţi până la pensie pentru a-ţi lua maşina visurilor tale. Nu, ai văzut doar în reclama aia, cum un nenea a ajuns, săracul, moş de tot, când abia şi-a permis o motocicletă. Sau doamna care nici nu mai putea să meargă bine când şi-a permis o maşină bună. „Nu aştepta“, e îndemnul, fă-ţi împrumut la bancă. Noi nu putem să surâdem decât în hohote, iar printre sughiţuri, le spunem domnilor care emit astfel de mesaje că oricum nu ne vor da împrumutul dorit de noi, ci tot doar pe cel calculat de ei, şi că nu ne plac nici datoriile.

Poate între timp, ar fi cazul să laşi reclamele în plata celor care le cer agenţiilor de publicitate şi să observi cum fiului tău îi lasă gura apă după sucul din fotografia cât casa poporului. Nu te mira dacă scrie acolo că „E tot ce vrei“. Poate, între timp, nu ai descoperit napolitana sau ciocolata cu „ambalajul resigilabil“. Pai, dacă e aşa, ai putea să iei şi tu o gură, înainte să o dai copilului.

Dar ştii ce e de neînţeles? Nu conţinutul reclamelor în care se vede doar grija pentru vânzarea produselor şi nicidecum fericirea oamenilor. De neînţeles este că toate afişele gigantice sunt lipite pe faţadele blocurilor în care locuiesc oameni. Cum de au acceptat - în afară de argumentul că au primit ceva bani - să le fie umbrite ferestrele cu storuri tipărite cu sloganuri! Nu cred că e reconfortant să te trezeşti dimineaţa, să te uiţi pe geam şi să vezi draperia care te îndeamnă: „Fii tu însuţi!“. Cum urmează locatarul apartamentului cu pricina lozinca din moment ce scrisul este invers pentru el, care priveşte din interior? Poate vede mai bine ceea ce scrie pe apartamentul vecinilor de peste stradă: „Exprimă-te aşa cum simţi!“. Sau doar „trăieşte clipa“, uitând că drumul nu se sfârşeşte aici, în lumea cu reclame.