Viaţa şi moartea

Atât de diferite sunt răspunsurile pe care le primeşti astăzi dacă-i întrebi pe oameni despre viaţa pe care o duc, încât parcă nu ştii cui să mai dai crezare. Pentru că dacă stai de vorbă cu vreun bolnav aflat în fază terminală, aflat într-un centru de îngrijiri paliative, acesta îţi va spune că viaţa e un chin, iar moartea o eliberare. Din contră, atunci când îl vei întreba pe un tânăr de 20 de ani despre viaţă îţi va spune că e tot ce a primit mai bun pe lume de la Dumnezeu prin părinţi, iar moartea ceva la care nu se gândeşte acum. Părerile sunt aşadar împărţite. Unde este adevărul? Ce face ca răspunsurile să fie atât de diferite? Dezlegarea tainei lor o veţi afla în pilda de astăzi.

Într-o adunare se vorbea despre viaţă şi despre moarte. Fiecare din cei aflaţi de faţă îşi dădea cu părerea asupra celor două subiecte.

Unii ziceau că viaţa-i plăcută, fiindcă ne bucurăm de-atâtea şi atâtea bunătăţi. Alţii, dimpotrivă, spuneau că moartea-i mai bună, fiindcă prin ea scăpăm de toate necazurile şi suferinţele. Se înţelege că între aceste două tabere, pace nu se putea face.

Atunci un om credincios luă cuvântul şi grăi astfel: „Şi viaţa şi moartea sunt bune sau rele, după cum ne ducem traiul, dar ca să le împăcăm o singură cale este…“

„Care? Care?“, întrebară cei de faţă. Atunci omul nostru răspunse: „Să iubim viaţa căutând pe Dumnezeu şi să nu urâm moartea, ştiind că dincolo ne vom întâlni cu Hristos…“

Toţi s-au arătat mulţumiţi de o asemenea înţelepciune. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o istorioară din vol. „Cartea cu pilde“, Al. Lascarov-Moldovanu, Editura Semne, 2011)