Viitor necompromis

Actuala tendinţă a societăţii româneşti de a fi "la modă" a devenit, dintr-o sursă de amuzament, un adevărat pericol. Asistăm, zi de zi, la o răsturnare şi o schimonosire a valorilor în numele noutăţii. Majoritatea iniţial amuzată a celor imuni la valul schimbării de dragul schimbării a devenit o minoritate pe cale de a fi ostracizată, asistând fără putere la tentativele tot mai dese de transformare a ţării noastre într-un soi de apendice al Occidentului mult-adulat.

Explicaţia motivelor apariţiei unui dezastru, post factum, nu îi limitează proporţiile, ci doar ne ajută, cu greu, să-i acceptăm ireversibila existenţă. Şi, eventual, ne determină să remarcăm cu năduf că am greşit acordându-i atât de multă însemnătate prezentului, pentru ca, abia atunci când acesta s-a transformat în trecut, să înţelegem că ne-a compromis viitorul.

Carenţele din educaţie şi alegerea greşită a modelelor pentru tineri sunt nişte spectre care ne bântuie încăpăţânat viaţa. S-au căutat soluţii şi au fost abandonate aproape imediat. Am încercat să preluăm proiecte de succes în alte ţări şi am sfârşit prin a accepta, cu jumătate de gură, că în România este nevoie de un proiect românesc, potrivit specificului şi mentalităţii noastre.

Până la apariţia unui plan coerent şi rezistent la trecerea anilor, noile generaţii sunt un soi de cobai, educaţi şi evaluaţi după noi şi noi norme. Tinerii nu au decât să înţeleagă faptul că principiile educaţiei lor de până atunci au fost greşite. Nu au decât să urmărească, la televizor şi nu doar, cum învăţământul şi cei responsabili de aceasta constituie ţinta atacurilor verbale dure, care par a-i descalifica. Şi nu au decât să tragă o concluzie cumplită, iresponsabil indusă: există două tipuri de educaţie. Cea teoretică, de acasă şi de la şcoală, absolut nefolositoare, şi cea practică, "a străzii", care îi va ajuta să răzbească în viaţă. Cum să nu creadă aşa ceva, când noi înşine le oferim, zi de zi, exemple de încălcare a regulilor, de lipsă a respectului, de şiretenie şi ipocrizie, admirând "vedetele" efemere, purtătoarele stindardului imoralităţii?

Singura soluţie pentru stoparea acestui marasm generalizat este întoarcerea la Dumnezeu. Nu la nivel declarativ, cu baze şi rezultate pur teoretice. O revenire concretă la principiile morale simple şi sănătoase, asumată şi dusă la îndeplinire de toţi factorii implicaţi. Joaca aceasta a cuvintelor mari şi fără conţinut trebuie să se oprească. Trebuie să dovedim că nu sacrificăm generaţiile care vin din urmă unor principii arbitrare sau unor interese de moment. Să le oferim atât noţiunile, cât şi exemplele unei vieţi curate, cinstite. În caz contrar, ne vom confrunta în continuare cu lipsa de respect, în general, ca rezultat concret al unei educaţii deficitare, cu batjocura şi ignoranţa, ca urmare firească a prăbuşirii în derizoriu.

Mi se va spune că, în Occidentul acela abstract pe care îl imităm, educaţia religioasă tinde să dispară. Corect. Mă întreb, însă, dacă vede cineva rezultatele falimentului moral şi material din Occident. Acolo unde lipsa lui Dumnezeu a izgonit valorile autentice în uitare, aducând în loc noutatea brutală şi rătăcirea prin labirintul formelor fără fond.

Sub semnul întrebării, omul pare mic şi neînsemnat, iar acţiunile lui apar lipsite de încărcătura înşelătoare a momentului. De multe ori este prezentată doar situaţia, lucid, fără exagerări. Deoarece soluţia există undeva, în adâncul sufletului nostru, acolo unde ne-am dezobişnuit să privim. Şi nu este nouă, nici nu are etichetă care să-i certifice provenienţa occidentală. Dar este singura coerentă şi raţională, pe care se poate clădi un viitor necompromis din faşă.