Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Vină injustă

Vină injustă

Un articol de: Augustin Păunoiu - 25 Feb 2014

Atâtea acuzaţii nefondate au fost aduse Bisericii zilele trecute în legătură cu plecarea unei liceene din Bucureşti la mănăstire, încât nici nu merită să le dăm vreo atenţie astăzi. De multe ori Biserica a fost găsită ţap ispăşitor pentru vreo faptă necugetată săvârşită de vreun împărat, mai ales în timpul primelor secole ale erei creştine în Imperiul Roman. Să ne aducem aminte de incendierea de către Nero a Romei, pusă în seama creştinilor, de toate înfrângerile romanilor în războaie atribuite creştinilor care ar fi trădat în luptă sau ar fi mâniat zeii prin faptul că nu aduc jertfe idolilor, închinându-se unui dumnezeu străin.

Plecarea la mănăstire a unei fete a ajuns astăzi să provoace discuţii privind scoaterea religiei din şcoală, de parcă Biserica ar instiga, chipurile, la părăsirea in corpore a lumii şi la îmbrăţişarea vieţii monahale. Faptul că o vină este adusă nemeritat asupra cuiva îmi aduce aminte de povestea arhitectului Colosseumului, amfiteatrul monumental construit în timpul lui Vespasian şi Titus, inaugurat în anul 81 d.Hr.

Iniţial, clădirea a fost proiectată pentru lupte de gladiatori, dar mai apoi aici au fost daţi la fiare sălbatice spre a muri în chinuri groaznice creştinii persecutaţi de împăraţii romani.

Domiţian, urcat pe tronul imperial în anul 81 al erei creştine, în ziua inaugurării marelui monument a spus în aplauzele mulţimii: „Ne-am adunat aici ca să inaugurăm Colosseumul. Facă zeii ca el să fie plin de glorie! Ziua de astăzi este o zi de sărbătoare în cinstea arhitectului care l-a construit şi căruia trebuie să-i aduc recunoştinţa mea de împărat. Să fie aduşi creştinii pentru a se lupta cu fiarele. Ne vom desfăta astfel cu toţii împreună şi cu cel sărbătorit“.

Grătarele cuştilor au fost trase şi un grup mare de bărbaţi, femei şi copii au fost aruncaţi în arenă. Erau creştinii sortiţi hrană fiarelor. În doar câteva momente, leii, tigrii şi leoparzii sfâşiară prada şi din creştini nu mai rămaseră decât oasele împrăştiate prin ţărână şi bălţi de sânge pe care le lingeau cu cruzime fiarele.

Din galerii, poporul roman striga cu satisfacţie: „Ave Caesar!“, când deodată, de pe banca de lângă împărat, se ridică un bărbat şi strigă: „Şi eu sunt creştin!“ Era arhitectul care construise Colosseumul. Mulţimea rămase uluită, dar în curând strigă într-un delir feroce: „Ad leones“, adică „la lei“. Împăratul făcu semn şi leii avură încă o pradă de sfâşiat. Aşa s-a terminat serbarea în cinstea arhitectului care ridicase Colosseumul.