Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Vioara a doua

Vioara a doua

Data: 24 Iunie 2013

Aţi fost vreodată la un concert de muzică simfonică? Chiar dacă nu aţi fost, aţi vizionat unul la televizor. Şi aţi văzut că, la sfârşit, publicul mulţumeşte artiştilor, iar dirijorul se înclină către spectatori, arătând mai întâi spre primul solist, apoi spre ceilalţi muzicanţi. E adevărat. Gloria pentru reuşita unui concert o împarte dirijorul cu prim-solistul orchestrei. Niciodată nu veţi vedea pe afişul care anunţă vreun spectacol numele celui care face vioara a doua. Acesta se pierde în marea masă a celor care compun formaţia de cântăreţi, deşi rolul lui nu e deloc neglijabil. Ba dimpotrivă. Dirijorul unei vestite orchestre simfonice a fost întrebat odată la care instrument este mai greu de cântat. După ce s-a gândit o clipă, a zis: „Vioara a doua. Pot găsi o mulţime de prim- violonişti, dar e o mare problemă să găsesc pe cineva care să cânte vioara a doua cu entuziasm. Însă fără vioara a doua nu putem avea armonie. Ceva la fel de incredibil se petrece şi în viaţa creştinului. Să ne gândim puţin cum lucrează Dumnezeu. Fără nici un dubiu, El ar trebui să fie vioara întâi şi să culeagă toată lauda. Şi totuşi, nu. Duhul Sfânt lasă omul în faţă. El stă smerit şi nu se arată, dar se ştie că fără de El armonie în viaţă nu există. El e cel care permite omului să se desfăşoare şi să îşi arate măiestria în lucrurile săvârşite din viaţa lui. (Augustin Păunoiu)