Aţi fost vreodată la un concert de muzică simfonică? Chiar dacă nu aţi fost, aţi vizionat unul la televizor. Şi aţi văzut că, la sfârşit, publicul mulţumeşte artiştilor, iar dirijorul se înclină către spectatori, arătând mai întâi spre primul solist, apoi spre ceilalţi muzicanţi. E adevărat. Gloria pentru reuşita unui concert o împarte dirijorul cu prim-solistul orchestrei. Niciodată nu veţi vedea pe afişul care anunţă vreun spectacol numele celui care face vioara a doua. Acesta se pierde în marea masă a celor care compun formaţia de cântăreţi, deşi rolul lui nu e deloc neglijabil. Ba dimpotrivă. Dirijorul unei vestite orchestre simfonice a fost întrebat odată la care instrument este mai greu de cântat. După ce s-a gândit o clipă, a zis: „Vioara a doua. Pot găsi o mulţime de prim- violonişti, dar e o mare problemă să găsesc pe cineva care să cânte vioara a doua cu entuziasm. Însă fără vioara a doua nu putem avea armonie. Ceva la fel de incredibil se petrece şi în viaţa creştinului. Să ne gândim puţin cum lucrează Dumnezeu. Fără nici un dubiu, El ar trebui să fie vioara întâi şi să culeagă toată lauda. Şi totuşi, nu. Duhul Sfânt lasă omul în faţă. El stă smerit şi nu se arată, dar se ştie că fără de El armonie în viaţă nu există. El e cel care permite omului să se desfăşoare şi să îşi arate măiestria în lucrurile săvârşite din viaţa lui. (Augustin Păunoiu)
.jpg)
