Se va încheia luni, 25 ianuarie, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care a început în ziua de 18 ianuarie.
Creştinii, în bisericile lor sau, pe rând, în diferite biserici catolice, ortodoxe sau protestante, s-au întâlnit pentru a se ruga şi a cunoaşte valorile prezente în diferite tradiţii creştine. În acelaşi timp, această octavă de rugăciune i-a chemat pe toţi să mediteze texte luate din Sfânta Scriptură.
Tema din acest an se inspiră dintr-un verset luat din Evanghelia după sfântul Luca (24, 48): „Voi veţi fi martorii acestor lucruri“. Contextul mai larg al temei face referinţă la misiunea pe care Iisus o dă după Înviere Mariei Magdalena, lui Petru, celorlalţi apostoli, ucenicilor de la Emaus. Femeile înfricoşate la mormânt, cei doi discipoli care merg spre Emaus şi cei unsprezece apostoli care au trăit teama şi îndoiala, toţi cei care se întâlnesc cu Cristos înviat, sunt trimişi în misiune: „Voi veţi fi martorii acestor lucruri“. Deşi misiunea încredinţată lor nu este identică, toţi trebuie să dea mărturie despre Învierea lui Isus.
Textele de meditaţie şi de rugăciune au fost pregătite de Bisericile din Scoţia. Acestea au ţinut să contribuie la întâlnirile ecumenice de anul acesta ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru toate progresele din misiune pe care Dumnezeu le-a permis şi, de asemenea, pentru împlinirea a o sută de ani de când s-a desfăşurat, la Edinburgh, Conferinţa Misionară, în care s-a discutat despre dezvoltarea şi susţinerea misiunilor. În anul 1910, în capitala scoţiană, au participat la conferinţă delegaţi oficiali ai asociaţiilor misionare protestante şi anglicane, cărora li s-a alăturat un invitat ortodox.
Grupul desemnat pentru a elabora textele sus-amintite s-au reunit în Seminarul de la Glasgow, la invitaţia Conferinţei Episcopilor din Scoţia. Din acest grup au făcut parte reprezentanţi a cinci Biserici: Biserica Romano-Catolică, Biserica Episcopală Scoţiană, Armata Salvării, Biserica Anglicană şi Biserica Reformată Unită.
Bisericile din Scoţia au dorit în acest an să ne facă să înţelegem ultima cuvântare a lui Cristos înviat, înainte de Înălţarea Sa, care se termină cu aceste cuvinte: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele Lui spre iertarea păcatelor la toate popoarele. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri“ (Lc. 24, 46-48).
Textele pregătite de Bisericile din Scoţia transmit ideea că misiunea trebuie continuată. Toţi creştinii sunt chemaţi să lucreze în vederea anunţării veştii celei bune. Ei sunt invitaţi să reflecteze asupra situaţiei în care se află Bisericile divizate şi asupra remediilor pe care, în mod concret, le pot aduce. De asemenea, întâlnirile de rugăciune, se spune în textele pregătite, constituie şi o ocazie pentru membrii diferitelor tradiţii bisericeşti să facă schimb între ei cât priveşte practicile lor misionare. Ocazie pentru creştini ca, pornind de la Învierea lui Cristos, să retrezească chemarea de a fi martori ai Evangheliei în predică, în acţiunea de mulţumire, în celebrare, în comuniunea dintre fraţi, în angajarea pentru refacerea unităţii… Acestea, cu atât mai mult cu cât urmează ani când toţi creştinii sărbătoresc Paştele în aceeaşi zi (2 aprilie 2010, 24 aprilie 2011, 20 aprilie 2014, 16 aprilie 2017).
Secularizarea, descreştinarea, noile mijloace de comunicare, relaţiile interconfesionale, dialogul interreligios... sunt noile provocări care stau în faţa creştinilor. Pentru a le putea face faţă, creştinii trebuie să fie uniţi.
Ideea ecumenismului, a apropierii dintre biserici, a fost prezentă mereu în inimile creştinilor. În urmă cu 102 ani a apărut şi iniţiativa unor acţiuni mai concrete, care, în timp, a cunoscut un permanent progres. Creştinii s-au regăsit în rugăciune comună, dialog teologic, cooperare în domeniul social, angajare misionară, traduceri comune ale Sfintei Scripturi… Începând din anul 1968, Comisia „Credinţă şi Constituţie“ a Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor au început să elaboreze texte speciale pentru fiecare an.
Şi întâlnirile din săptămâna aceasta se înscriu, fără îndoială, în acea dorinţă arzătoare a lui Iisus, pe care a exprimat-o în seara Cinei celei de Taină: „Mă rog ca toţi să fie una, precum Eu sunt în Tine şi Tu în Mine. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, întru Mine si Eu întru Tine, asa si acestia în Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.“ (In 17, 21).