Zece ani de la moartea Maicii Tereza de Calcutta

S-au împlinit, la începutul lunii septembrie, zece ani de la moartea Maicii Tereza din Calcutta. Pentru a aminti de fondatoarea Congregaţiei „Misionarele Carităţii“ în toată lumea, anul acesta, au fost şi vor fi numeroase celebrări. Fără îndoială, Tereza a fost una dintre personalităţile secolului al XX-lea, care au lăsat o amprentă puternică în vieţile şi conştiinţele multora.

„Menirea ta este să-i slujeşti pe săraci...“

„Maica Tereza astăzi este mai vie ca oricând, deoarece sfinţii nu îmbătrânesc!“, a declarat recent arhiepiscopul Angelo Comastri, vicarul papei, care a cunoscut-o. Toate miturile pe care le creează societatea, pe care le creează lumea, trec, îmbătrânesc repede. Atâtea personaje contemporane cu Maica Tereza vor fi uitate mai devreme sau mai târziu. Sfântul, în schimb, rămâne, pentru că se sprijină pe Dumnezeu şi sprijinindu-se pe Dumnezeu posedă oarecum ceva din veşnicia lui Dumnezeu“.

Personalitate care rezumă în ea rugăciunea, contemplaţia şi slujirea pentru cei mai săraci, Maica Tereza avea 87 de ani când a chemat-o Dumnezeu la sine, pe 5 septembrie 1997.

S-a născut la Skopje, pe 26 august 1910, în Macedonia, pe atunci în Albania. Îşi sărbătorea aniversarea la 27 august, ziua în care a fost botezată. Se numea Agnes Gonxha Bojaxhius. A avut un frate, Lazăr, şi o soră, Age. La zece ani şi-a pierdut tatăl. La vârsta de 18 ani, a intrat în Congregaţia Surorilor de Loreto, o congregaţie de origine irlandeză. În anul 1929, a plecat în India, la Calcutta, unde şi-a început noviciatul. În anul 1931, Maria Tereza a Pruncului Isus depune primele voturi şi apoi, în anul 1937, face profesiunea perpetuă. Devine învăţătoare într-o şcoală din Calcutta şi apoi directoarea acesteia. Mizeria şi suferinţa din acel oraş nu o lasă în pace. În iulie 1946, în timp ce mergea cu trenul în Darjeeling, sora Tereza ascultă „vocea lui Dumnezeu“, ceea ce ea va numi mai târziu „cea de-a doua chemare în vocaţia sa“: „Menirea ta este să-i slujeşti pe săraci, pe cei mai săraci dintre săraci“.

În anul 1948 cere şi obţine permisiunea de a lăsa Institutul de Loreto pentru a se dedica total săracilor. În decembrie 1948, a deschis prima şcoală într-un cartier sărac din Calcutta, iar în 1949 a fondat Congregaţia „Misionarele Carităţii“, recunoscută, ulterior, de către Sfântul Părinte. În acelaşi an, 1949, a devenit cetăţean indian.

S-a dedicat celor muribunzi, orfani şi bolnavi. În anul 1979 obţine Premiul Nobel pentru pace. A fost beatificată de Ioan Paul al II-lea la 19 octombrie 2003. Astăzi ordinului Maicii Tereza numără peste 4.000 de surori, 650 de fraţi şi 70 de preoţi, cu 500 de case în peste 100 de naţiuni. Congregaţia are şcoli în cartierele mărginaşe, spitale pentru leproşi sau bolnavii de Sida, centre de ajutor pentru orfani, persoane cu handicap, muribunzi.

Desculţă, în sandale, îmbrăcată într-un „sari“ alb, tivit cu o fâşie albastră, „Îngerul din Calcutta“, cum i se mai spune, Maica Tereza este cunoscută şi apreciată în toată lumea. Îi plăcea să se numească pe sine, „un creion în mâinile lui Dumnezeu“.

O apărătoare a copiilor nenăscuţi

Această călugăriţă a străbătut întreaga lume vestind peste tot iubirea lui Dumnezeu. Numărul bolnavilor îngrijiţi în cele 200 de aşezăminte înfiinţate de organizaţiile religioase conduse de Maica Tereza este apreciat la un milion. În cele 50 de leprozerii ale congregaţiei au găsit adăpost mai mult de 50.000 de leproşi.

Toată viaţa ei s-a dovedit a fi o apărătoare a copiilor pe care-i căuta peste tot pe străzile Calcuttei şi ale lumii, prin gunoaie, prin casele săracilor. Dar mai ales o apărătoare a copiilor nenăscuţi, ucişi în pântec de mamă. Răsună şi astăzi strigătul ei disperat adresat tuturor mamelor care renunţă la copiii lor: „Mulţi oameni sunt preocupaţi de foametea din India şi din Africa, de violenţa din Statele Unite şi aşa mai departe. Dar eu cred că cea mai mare problemă este avortul, care distruge iubirea din inima mamei, armonia dintre soţi. Prin avort, mama nu învaţă să iubească, tatăl nu învaţă responsabilităţile sale, pacea din familie este distrusă. Nu ucideţi copilaşii! Vreau să propun alternativa adopţiunii în locul avortului. Le rog pe toate mamele din lume: dacă nu doriţi un copil, daţi-mi-l mie... Eu doresc copilul vostru! Aşa am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta“.

„Calcutta voastră căutaţi-o acolo unde trăiţi!“

În România, Maica Tereza a venit pentru prima dată la 2 mai 1990, iar la Bacău la 27 iunie în acelaşi an. La 20 octombrie 1990 a deschis la Bacău casa „Misionarele Carităţii“. Acum lucrează aici trei surori şi mai mulţi voluntari, care au grijă de copiii cu handicap, de copiii pe care părinţii nu-i mai vor şi de fetele care, alungate de acasă, vor fi mame.

La 2 septembrie 1992, Maica Tereza avea să sosească în a treia sa vizită la Bacău şi la Iaşi. „Rugaţi-vă împreună... Învăţaţi pe copiii voştri să se roage şi rugaţi-vă împreună cu ei, deoarece familia care se roagă împreună rămâne unită“, a spus ea cu ocazia acelei vizite.

Există un mesaj lansat de fericita din Calcutta pe care îl putem purta mereu cu noi? Preotul Teresio Bosco, salezian, autorul a trei volume despre călugăriţa de origine albaneză, răspunde: „Nu veniţi la Calcutta! Calcutta voastră căutaţi-o acolo unde trăiţi!“. Iată: mi se pare că acesta este mesajul cel mai mare pe care Maica Tereza ni l-a lăsat. Aproape de noi sunt mereu săraci mai săraci decât noi, şi noi cu iubirea creştină trebuie să-i descoperim, să fim alături de aceşti săraci“.