„Ziarul Lumina” sau neîntrerupta prezenţă în misiunea Bisericii

Titlul unei asemenea publicații ne îndeamnă la o reflecție substan­țială asupra propovăduirii Luminii și a identificării unei cărări spre aflarea Adevărului, mai ales că vremurile de acum, parcă mai mult decât cele de odinioară, par a fi mai preocupate de întunericul neștiinței, al faptelor păgubitoare, al lipsei iubirii și al gândirii la lucruri irelevante, ri­­­si­pi­toare.

Dacă întunericul ascunde lucrurile sau le face să pară înfrico­șătoare, lumina le înnobilează și ne îndeamnă să privim către fru­musețea Creației, să avem sus inimile, făcându-le tron Bunului Dumnezeu, Ziditorul a toate și Proniatorul Cel care ne-a dăruit multe bucurii și privilegii.

Ziarul Lumina se află din nou în sărbătoare, la împlinirea a 15 ani de la întâia sa apariție de care îmi amintesc ca și cum ar fi fost cu puțin timp în urmă. Primul număr al Ziarului Lumina a apărut la Iași, în anul 2005, chiar în ziua aniversării Patriarhului Teoctist, care împlinea 90 de ani de viață și 55 de ani de slujire arhierească. Cred că mare i-a fost bucuria să vadă pe pagina dintâi chipul aflat în lumină și cuvintele care i-au fost adresate cu prilejul aniversării.

Biserica Ortodoxă Română are numeroase publicații care și-au dobândit prestigiul, fiind apreciate pentru bogăția cuvintelor, pentru neîntrerupta prezență, dar nici una nu a avut un asemenea număr de apariții într-un timp destul de scurt. Probabil că ­a­ceas­ta este cea dintâi împlinire pe care o realizează cotidianul Ziarul Lumina în viața și-n inimile credin­cioșilor: aduce lumină într-un­ timp relativ scurt, însumând, în doar 15 ani, atât de multe apariții, iar numărul acestora e foarte ușor de aflat, înmul­țind numărul anilor cu cel al a­pa­ri­țiilor.

Ziarul Lumina pune în fața cititorilor săi, de altfel tot mai numeroși, problema întrebărilor esențiale. Ne amintim cu toții episodul din Sfânta Evanghelie când un dregător de neam ales I-a pus Mântuitorului întrebarea: Ce să fac pentru a moșteni viața de veci? și Mântuitorul i-a spus: Știi ­poruncile!, adică l-a îndemnat la cunoașterea adevărurilor învăță­turii pe care fiii poporului ales se străduiau să le împlinească. Deși pe moment tânărul acela nu a acceptat propunerea esențială făcută de Mântuitorul, aceea de a-I urma Lui, tradiția spune că ulterior s-a căit și a împlinit sfatul Domnului.

Așadar, cuvintele esențiale și mereu folositoare sunt prezente în paginile Ziarului Lumina prin omiliile și cuvintele Evangheliei, prin învățătura desprinsă din sinaxare, prin meditații și cuvinte din suflet venite de la ierarhi, preoți, teologi, profesori universitari, dar și trăitori cu stiluri și culturi distincte, cu profesii diferite, uniți prin harul Duhului Sfânt, prin credința cea una, mân­tuitoare.

Ziarul Lumina descoperă raze din cuvintele Scripturii și ale paginilor filocalice păstrate în Tradiţia Bisericii, dar și prin pagini dedicate culturii, cu multe reportaje care privesc viața Cetății, cu informații care aduc bucurie într-o lume a tristeții. Lumina se stră­duiește să lumineze în întunericul care este prezent în anumite segmente ale vieții oa­me­nilor, într-o lume a presei care de multe ori relativizează valorile și modelele creștinismului. Jurnaliștii de la acest cotidian au ca model în activitatea lor chipul misiunii lui Hristos, Care nu a agreat senza­ționalul și nu a căutat să șocheze, ci a lucrat cu discreție, încât de multe ori nici măcar cei care erau subiecte ale vindecărilor nu știau Cine este Binefăcătorul lor, Care nu S-a lăudat cu faptele Sale și S-a folosit de minuni doar din iubire de oameni și pentru a face cunoscută slava Preasfintei Treimi.

Aceasta este taina discreției Luminii care nu pârjolește, ci dă­ruiește cuvinte ziditoare care nu înspăimântă, ci liniștesc, oferind modele minunate de oameni pentru oameni, viață pentru viață, lumină din Lumină.

Exemplul îl constituie doar lumina, de aceea știrile negative, calomniile, informațiile care des­ta­bilizează și aduc tulburare sunt asemenea celor care le fabrică, după faptele lor îi veți cunoaște și mai clar din cuvintele Mântuitorului: Fiecare scoate ceea ce are în inima lui, dacă are întuneric, scoate întunericul, dacă are lumină, pune pe tipsie lumina, fiecare cu ce a agonisit, fiecare ace­lași lucru va primi în ziua răsplătirii celei drepte.

Un cuvânt din spiritualitatea ortodoxă ne spune că măsura bunătății lui Dumnezeu este fără de măsură. În paginile acestui cotidian ne sunt înfățișate fapte ale bunătății lui Dumnezeu, dar și ale bunătății oamenilor, întâlnim și imagini care ne transpun într-o altă lume și care ne îndeamnă la împlinirea faptelor bune.

La împlinirea a 15 ani, nu pot să nu îmi amintesc de începutul acestei publicații, de întâl­ni­rile-sfătuiri, cu ceva timp înainte de prima apariție, inițial într-un cerc restrâns, iar apoi mai extins la Iași, cu oameni ai Bisericii, dar și cu slujitori ai condeiului, prin care publicația a prins contur. O mână de oameni pe care îi putem considera misionari ai luminii, Părintele Patriarh Daniel, atunci păstor al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, părinții Nicolae Dascălu, Constantin Sturzu, Vitalie Danciu, jurnalistul Florin Zamfirescu și alții asemenea.

La nivel informaţional, dar şi la nivelul politicilor editoriale, acest demers a reuşit şi datorită maturităţii însumate de-a lungul anilor, cotidianul care împlineşte 15 ani de apariţie neîntreruptă oferind permanent un format mediatic bazat pe o consistenţă te­ma­tică religioasă, dar şi cu o largă deschidere editorială către problemele actuale ale societăţii.

Între timp, ziarul a devenit primul cotidian creştin național, nu doar ediție regională pentru Moldova, acum acoperind unitar întreaga zonă a Patriarhiei Române, iar prin pagina de internet ajunge până departe… la marginile lumii. Nu puține sunt semnalele că ziarul este citit în întreaga diasporă a Bisericii Ortodoxe Române și nu numai…

Ce putem spune despre Lumina care se inspiră de la Lumina lumii - Hristos Domnul, decât să fie mereu preocupată spre a aduce lumină în casele și-n sufletele oamenilor, să-i îndrume către împlinirea cuvintelor dumnezeieşti și să le spună tuturor ce să facă pentru a putea dobândi Împărăția lui Dumnezeu.

Doresc, așa după cum au spus cei înțelepți de demult, ca ea, Lumina, să crească, să înflorească, vivat, crescat, floreat, să fie de folos Bisericii și tuturor celor care caută cu adevărat lumina lui Hristos. Să nu se mâhnească vreodată de întâlnirea cu întunericul, ori cu păreri potrivnice, pentru că acestea vor lupta mereu cu lumina, dar în lupta dintre lumină și întuneric, dintre cer și pământ, înălțimile și lumina vor birui mereu.