„Ziarul Lumina”, un catehism cotidian

Apariția unui ziar creștin ortodox, acum 20 de ani, a fost un eveniment în sensul cel mai concret al cuvântului. Dincolo de bucuria momentului, care a fost evidentă și unanim împărtășită, acest eveniment reprezintă un paradox. De regulă, un eveniment înseamnă o ieșire din normalitate, din viața de zi cu zi, o sărbătoare unică și exhaustivă, pe care o dorim să se repete și să o trăim cât mai des, dar care de regulă rămâne unică tocmai prin caracterul neobișnuit al ei. Apariția Ziarului Lumina a fost un eveniment care ne-a ajutat să înțelegem că trăim o epocă în care libertatea și dreptul de a gândi liber au redevenit o normalitate. Pentru generația mea - m-am născut la mijlocul secolului trecut -, libertatea de exprimare a fost multă vreme o utopie, un vis nerealist, o iluzie la care visam, fără să credem că se va transforma vreodată în realitate. Iluzia și forma ei romantică, visul, au devenit realitate, iar apariția ziarului creștin ortodox este certitudinea, partea concretă, dovada imediată a unei aspirații care s-a cuibărit în existența noastră, șoptindu-ne că suntem liberi să ne lăsăm gândurile să crească, să se dezvolte, să fie vizibile și să ne ajute să creștem spiritual. Un ziar, se spune în limba greacă, este ceva efemer, are o viață de o zi, uneori doar de o dimineață, pentru ca apoi să fie istorie, devenind o descriere a evenimentelor la timpul trecut. Primul ziar apărut în limba neogreacă se numea Efemeris, la Viena, 17 iunie 1784. A fost cu adevărat o apariție doar într-o singură dimineață, fiindcă a doua zi a fost interzis. Ambasadorul sultanului a intervenit pe lângă împăratul Iosif al II-lea. Pe prima pagină a ziarului, o caricatură spunea mai mult decât o mie de cuvinte. Un copil, care ținea un exemplar al gazetei în sus, dorind să-l vândă, îi speria pe cei tari și bogați, care fugeau panicați. Fericiți cei pe care adevărul și dorința de libertate nu-i sperie!

Ziarul Lumina a depășit din prima sa zi de apariție caracterul efemer al gazetăriei obișnuite. Pentru că publicația a fost de la bun început dorită și văzută ca fiind mai mult decât ceea ce numește un ziar. Ziarul Lumina a fost un catehism cotidian, s-a dezvoltat în acest rol și este mai departe un catehism. Din acest motiv, fiecare ediție o continuă și o completează pe cea de ieri, de acum o lună sau de acum un an. Ziarul s-a dezvoltat, a devenit un compendium cultural, acum, în aceste timpuri, când adevărata cultură își găsește cu greu un loc în ziaristica laică, fiind tot mai mult exilată în spatele unor teme lipsite de noimă și puerile care ne sunt prezentate ca fiind senzaționale. Ziarul Lumina a devenit de asemenea manualul de istorie de care aveam nevoie, care ne lipsea, și pe care-l folosim spre folosul inimii și al minții. Citim despre exemplul înaintașilor, al mărturisitorilor, al celor care ne sunt acum sfinți. Prin ei, nu mai avem motive să rămânem departe de credința cea fierbinte și mântuitoare. Stăruința cu care Ziarul Lumina ne-a dezvăluit exemplul înaintașilor, al celor ne­înfricați în timpurile de prigoană împotriva credinței noastre stră­moșești ar trebui să ne dea de gândit la felul cum vedem noi lucrurile, cum ne reîntoarcem după momente de entuziasm în fața unui duhovnic deosebit, la banala indife­rență care ne paște mereu și de care nu scăpăm ușor. Marele Iorga repeta mereu că singură cunoașterea istoriei ne ferește de greșelile prezentului. Prin Ziarul Lumina nu mai avem cum să păcătuim cu neștiința, fiind­că știm acum, am aflat și despre acei minunați preoți din sate îndepărtate, care au apărat Biserica și credința, pornind fără teamă pe drumul martirajului. Ei sunt dovada credinței într-o formă concretă, directă, curată și curajoasă, ei au fost atât viața Bisericii în timpul persecuției, cât și veriga care ne leagă de înaintașii care ne-au lăsat spațiul duhovnicesc care este numai al nostru și pentru care purtăm răspunderea de a-l transmite celor care vin după noi.

În Ziarul Lumina teologia se umple de viață, ia forme reale, concrete, care permit explicarea dogmelor la nivelul cunoașterii noastre, a cre­dincioșilor de rând, însetați de creștere duhovnicească. Îmi a­min­tesc cum în tinerețe, undeva la o școală germană, mi se recoman­da să învăț teologia lui Paul Tillich, dacă vreau să cunosc conexiunile acesteia cu filosofia și modernitatea culturală. Aveam sen­za­ția că fiecare pagină citită mă apropia de o contabilitate fără cifre, dar plină de termeni teologici lipsiți de con­ținut, ce dispăreau imediat, fugeau de orice încercare de a-L vedea pe Dumnezeu, chiar și ascuns în spatele speculațiilor teoretice. Teologia înseamnă să vedem că depărtarea de iubirea dumnezeiască este mult mai mică decât am fi crezut, că suntem chemați să-L cunoaștem și să înțelegem că dragostea divină este suma normelor teologice, dincolo de orice speculație și de orice cone­xi­une cu o altă disciplină teoretică. Ziarul Lumina este apărarea cre­dinței drepte, printr-o formă apologetică a explicării și a înțelegerii terminologiei. Nu vom găsi nici un text care să fie polemic, și este bine că este așa. Orice discuție în contradictoriu ar deteriora caracterul catehetic care este și rămâne principalul scop al ziarului.

Mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru că a inițiat acest proiect curajos acum 20 de ani. Mulțumesc tuturor celor care ostenesc pentru redactarea ziarului și a suplimentului duminical. Munca voastră este bucuria noastră, a cititorilor. Ne-am obiș­nuit să învă­țăm, să știm mai multe, să fim mai vrednici în rugăciune și mai stăruitori în a mărturisi că suntem creș­tini. Împreună suntem oamenii Ziarului Lumina, cei care iubim adevărul credinței adevărate.