Zile libere de Crăciun

După 1989, marile sărbători religioase au primit recunoaştere publică din partea Parlamentului, concretizată în zile libere pentru angajaţi. O binefacere pentru familii şi societate, mai ales dacă ne gândim cât de umilită era în spaţiul public sărbătoarea Naşterii Domnului, temelia creştinătăţii şi piatra de hotar în cronologia universală. Două sau trei zile libere, după osteneala unui întreg an de activitate şi după febra pregătirilor din Ajun, sunt mai mult decât bine-venite.

Sunt însă şi în aceste zile de sărbătoare ostenitori care-şi continuă lucrarea lor, tocmai pentru ca să asigure celor mai mulţi confortul şi liniştea de care au nevoie. Instituţiile de ordine publică, unităţile medicale de urgenţă, unitățile de alimentaţie publică şi centrele de agrement sunt funcţionale în această perioadă, iar locaşurile de închinare au, ca întotdeauna, porţile deschise către oameni. Dar marea majoritate a cetăţenilor fac pauză de la activităţile lor curente şi intră în vacanţa de iarnă, uneori până după Anul Nou.

Cei aflați departe se întorc spre casă, cei de acasă sunt tentaţi de chemarea unor destinaţii exotice. Orăşenii tânjesc după locurile retrase de la munte, cu meniuri tradiţionale şi pârtie de schi, locuitorii satelor - tinerii, în special - caută întâlnirea cu feeria trepidantă de sunet şi culoare a marilor oraşe. Stă în firea lucrurilor să căutăm cu toţii bucuria revederilor, a bunăvoirii şi a clipelor încărcate cu o densitate maximă de fericire. Nimic nu pare a fi mai atrăgător decât gama opţiunilor care ni se oferă în aceste zile libere!

Şi totuşi, în iureșul de veselie și strălucire din aceste zile minunate, să lăsăm inima noastră să asculte în tihnă cuvintele înţeleptului Scripturilor din vechime: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti” (Ecclesiastul 3, 1-4).

De fapt, aşa se zugrăveşte viaţa noastră zi de zi, şi fiecare călătoreşte în felul lui pe valurile acestei mări cu maluri antinomice. Uneori navigăm în corabie cu mulţi prieteni, împărţind împreună bucurii şi tristeţi, alteori ne regăsim singuri în mijlocul talazurilor, fără colac de salvare, doar cu privirea aţintită rugător spre cer. Zilele libere vin acum, la sfârșit de an, ca un liman liniştit, vremea colindelor în care să adăstăm la gura sobei, timpul sfânt în care să răscumpărăm timpul pierdut şi să regăsim sensuri uitate ale bucuriei noastre de a fi şi de a aduce bucurie altora.

Timpul liber pare un vas ce trebuie umplut, un bilet în alb pentru un drum ce se deschide chiar în fața noastră. A oferi daruri copiilor şi a fi împreună cu familia, a cerceta pe cei în suferinţă, a-ţi hrăni sufletul cu merindea mântuirii şi a-ţi armoniza bătăile inimii cu murmurul îngerilor ce vestesc bucuria Nașterii sunt doar câteva alegeri pentru zilele de Crăciun.

În aceste zile, clopotele bisericilor răsună ca să vestească tuturor naşterea Pruncului Sfânt la Betleem - cea mai veche și cea mai mare noutate de sub soare. E o chemare de bucurie şi speranţă la împletirea libertăţii noastre cu drumurile îngerilor şi ale păstorilor. Şi, totodată, un semn lansat ca o lumină în Univers, un semn de recunoştinţă pentru zilele libere de Crăciun.