Războiul din Ucraina, „un seism economic” pentru România

Cei patru ani scurși de la 24 februarie 2022, ziua în care Rusia a invadat Ucraina, au fost pentru România ca un seism economic prelungit, cu inflaţie ridicată, presiuni bugetare şi costuri energetice majore, dar au determinat şi o repoziţionare strategică, care a transformat ţara într-un pivot logistic şi energetic în Europa de Est, potrivit unei analize făcute de consultantul economic Adrian Negrescu.

„Pentru România, cei patru ani de la momentul fatidic din februarie 2022 au însemnat un adevărat seism economic prelungit, amplificat de dependenţa de sursele de energie. Aceşti ani au reprezentat un amestec paradoxal de vulnerabilităţi costisitoare şi oportunităţi de dezvoltare forţată, transformând România dintr-un actor periferic într-un pivot logistic şi energetic al Europei de Est, dar cu preţul unor sacrificii financiare majore pentru populaţie şi bugetul de stat”, a descris Adrian Negrescu, pentru Agerpres, impactul războiului din Ucraina asupra economiei românești.

Cea mai mare problemă a fost cea generată de inflaţie, cauzată de explozia preţurilor la energie. „Sectorul energetic a fost, fără îndoială, teatrul celor mai spectaculoase transformări. Războiul a forţat România să îşi accelereze brutal decuplarea de importurile ruseşti şi să îşi reevalueze resursele proprii”, a adăugat economistul. În opinia sa, conflictul a funcţionat ca o „taxă ascunsă” asupra veniturilor populaţiei, erodând puterea de cumpărare şi schimbând comportamentul de consum într-unul prudent. 

Costul bugetar al războiului „a fost unul colosal, atât direct, cât şi indirect. Cheltuielile pentru apărare au crescut semnificativ, peste estimări. La acestea s-au adăugat costurile umanitare pentru gestionarea fluxurilor de refugiaţi şi, mai ales, miliardele de lei în compensarea facturilor la energie şi în susţinerea sectoarelor afectate”, a explicat specialistul. Proximitatea faţă de front nu a alungat însă capitalul străin, ci dimpotrivă, investitorii re­trași din Rusia și Ucraina „au căutat stabilitatea NATO”, relocând capacităţi de producţie în ţările vecine sigure, a arătat Negrescu, adăugând că portul Constanţa a devenit cea mai importantă poartă comercială de la Marea Neagră, iar autorităţile au accelerat proiecte de infrastructură precum Autostrada Moldovei (A7) şi modernizarea căilor ferate spre nord şi est.

Potrivit consultantului, în aceşti patru ani economia a învăţat câteva lecţii fundamentale: că „infrastructura de transport nu este doar un moft economic, ci o chestiune de securitate naţională” și că „dependenţa energetică de un singur furnizor este o vulnerabilitate existenţială”. Nu în ultimul rând, că apartenenţa la NATO şi UE este cel mai important activ economic al României, „ancora care a prevenit colapsul financiar în faţa unui război la graniţă”. (C.Z.)