Stufărişul de la Sic, „delta” din inima Transilvaniei

Cea mai mare întindere de stuf din România, după Delta Dunării, alături de cel mai adânc lac natural dulce al României formează în comuna Sic, din judeţul Cluj, o aşa-numită „deltă” a Transilvaniei, un zonă de o frumuseţe aparte, ce se întinde pe câteva sute de hectare, foarte importantă din punct de vedere al speciilor de păsări care trăiesc aici sau tranzitează zona, în perioada migraţiei.

Potrivit lectorului universitar din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie Cluj-Napoca, Alexandru Stermin, „delta” din Transilvania are câteva caracteristici care justifică această denumire, printre care o zonă întinsă de stufăriş şi un lac pe care se formează plaurii - insule plutitoare de stuf ce se mai regăsesc doar în Delta Dunării.

„Suprafaţa rezervaţiei este de 505 ha, din care cea mai mare parte este ocupată de stuful care se întinde ca un masiv compact pe Valea Coastei şi Sicului. Acest masiv de stuf este al doilea ca suprafaţă în România după Delta Dunării şi reprezintă un rest aproape nealterat de om al întinselor zone umede care au existat până la începutul secolului trecut în mai multe locuri din Transilvania”, a precizat, pentru Agerpres, Alexandru Stermin.

Potrivit acestuia, stufărişul este extrem de important pentru speciile de păsări care cuibă­resc habitate cu zone extinse de stuf, precum buhaiul de baltă şi eretele de stuf, habitate de acest tip dispărând din Europa.

Stufărişul de la Sic este arie naturală protejată din anul 1974, în anul 2000 devenind rezervaţie naturală de interes naţional. În apropierea stufărişului se află Lacul Ştiucilor, cel mai adânc lac natural dulce al Transilvaniei (adâncime de 7 metri), declarat rezervaţie naturală de interes naţional în anul 2004, pentru o suprafaţă de 140 ha de luciu de apă şi stuf.