Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Cei patru paşi în acordarea primului ajutor

Cei patru paşi în acordarea primului ajutor

Un articol de: Oana Nistor - 14 Dec, 2019

Mame, femei gravide, taţi și viitori taţi, bunicuţe, membri ai comunităţii online „La primul bebe”, cu toții s-au întâlnit, circa 200 la număr, la Iaşi, pentru cursul de prim ajutor pre-medical predat de dr. Andra Ioana Bărbărie, de la Crucea Roşie - filiala Iaşi. Peste 67.200 de persoane la nivel naţional au învăţat, în 2018, să acorde primul ajutor cu sprijinul formatorilor de la Crucea Roşie.

Deşi multe informaţii privind măsurile de prim ajutor se pot accesa uşor pe internet, pentru „descurcarea” anumitor situaţii reale este importantă interacţiunea directă, este de părere coordonatoarea, la nivel regional, a comunităţii „La primul bebe”, Georgeta Lupescu. Cursul de prim ajutor, desfăşurat nu doar la Iaşi, ci în mai multe oraşe din ţară, în colaborare cu Crucea Roşie, a reprezentat o astfel de reuniune în „offline”, la care mamele au putut să-şi însuşească mult mai uşor anumite noţiuni vitale.

Iniţiativa celor de la „Primul bebe” este „salutară pentru că atât mamele, cât şi viitoarele mame trebuie să aibă câteva noţiuni de bază în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor. Pentru fiecare dintre noi sunt importante astfel de noţiuni, însă cu atât mai mult pentru viitoarele mame, care, astfel, vor fi mai relaxate şi se vor putea bucura mai mult de această minunată experienţă a devenirii lor”, ne-a declarat dr. Andra Ioana Bărbărie de la filiala ieşeană a Crucii Roşii.

„Priveşte, Ascultă şi Simte”

Formator în acordarea primului ajutor, medicul a prezentat participanţilor la curs cele mai frecvente situaţii când nu doar mamele, ci şi taţii, fraţii, bunicii şi bonele pot salva viaţa unui bebeluş sau a unui copil mic. Astfel, în acordarea primului ajutor este esenţial să ţinem cont de patru paşi, iar rezultatul va fi unul pozitiv dacă îi vom respecta pe toţi, în această ordine: adoptarea măsurilor de siguranţă, evaluarea stării victimei, apelul la 112 şi acordarea efectivă a primului ajutor.

„Este extrem de important să nu sărim peste primul pas, pentru că în loc de o victimă, este posibil să avem două. Concret, nu intru într-o clădire dacă suspectez că este o scurgere de gaze, nu sar în mare să salvez pe cineva de la înec dacă eu nu ştiu să înot. Ne asigurăm că victima pe care am găsit-o este ferită de alte pericole, ne uităm în jur să identificăm potenţiale riscuri. După primul pas ajungem la evaluarea stării victimelor. Şi aici evaluăm doi parametri, respectiv dacă victima este conştientă şi dacă respiră. Ne aşezăm în genunchi, într-o poziţie stabilă, lângă victimă şi vorbim cu ea să vedem dacă este conştientă (inclusiv cu copiii cu vârsta de peste 1 an). Dacă este vorba de un sugar, îl gâdilăm uşor în talpă să vedem dacă gângureşte. Următorul pas este de a verifica dacă victima noastră respiră, metoda se numeşte PAS - «Priveşte, Ascultă şi Simte». Cum facem acest lucru? În genunchi lângă victimă, cu urechea mea stau la nivelul nasului victimei şi privirea o aţintim spre piept să vedem dacă urcă şi coboară. Obrazul meu va simţi respiraţia şi ne vom da seama că respiră normal. Urmează apelul la 112, când trebuie să spunem cum ne numim, unde ne aflăm, numărul victimelor şi cât mai multe detalii despre victimă: vârsta aproximativă, ce credem că s-a întâmplat, dacă este conştientă, dacă respiră etc. După acest apel la serviciul de urgenţă trecem la pasul nr. 4, respectiv acordarea primului ajutor”, a prezentat dr. Bărbărie. Foarte important, când găsim victima întinsă pe jos, o lăsăm în aceeaşi poziţie, întrucât este posibil să fi suferit o traumă la nivelul coloanei cervicale. „Dacă victima este conştientă, o chestionăm ca să ne dăm seama dacă a suferit sau nu vreo traumă prin cădere de la înălţime. Când avem o victimă care respiră, dar care nu este conştientă, trebuie întoarsă în poziţia laterală de siguranţă (asimilată cu poziţia de somn, pe o parte). Astfel vom elibera căile respiratorii și nu există riscul ca sângele să fie inhalat, împiedicând, totodată, căderea limbii în spate. Dacă se întâmplă să fie o femeie gravidă, obligatoriu o întoarceţi pe partea stângă. În cazul în care este vorba de o victimă sugar, şi ne vom deplasa spre spital, vom încerca să avem contact vizual permanent, vom vedea dacă respiră, dacă se schimbă paloarea feţei etc. Va fi schimbată poziţia de siguranţă, pe partea opusă, după 30 de minute, iar din două în două minute se va verifica dacă victima noastră respiră. Iar dacă respiră, înseamnă că are şi puls”, ne explică medicul.

Însă când în faţa noastră avem o victimă inconştientă şi care nu respiră, aceasta necesită de urgenţă resuscitare cardio-pulmonară. Potrivit dr. Bărbărie, la sugari se va începe cu cinci ventilaţii artificiale, care se vor face „gură la gură ” sau „gură la nas”, în timp ce capul este în hiperextensie (cu două degete ridicăm uşor bărbia), pentru ca aerul să se ducă în plămâni şi nu în stomac: „Gura mea, a salvatorului, va acoperi şi gura şi năsucul sugarului. Întotdeauna vom folosi protecţie, o compresă sterilă, de exemplu. De fiecare dată când voi sufla, voi trage aer în piept ca să fie cât mai bogat în conţinut de oxigen. Şi nu suflu mai mult de o secundă. După aceea voi începe să fac 15 compresii toracice, urmate de alte două ventilaţii artificiale. Când număr folosesc pe „şi” astfel: „şi una”, „şi două”, pentru că acest „şi” lasă loc la decompresie. Când mă opresc? Mă opresc când victima îşi revine, mă opresc când au ajuns serviciile de urgenţă. Inclusiv la sugari se oboseşte la un interval de 3 minute şi ar fi ideal să pot face schimb cu cineva la fiecare trei minute, însă dacă nu este nimeni lângă noi, orice ar fi, nu ne oprim”.

Compresiile toracice se fac pe mijlocul sternului, osul lat al pieptului, iar la sugari apăsăm cu două degete (arătător şi mijlociu) aproximativ 2-3 cm. La copiii de peste 1 an respiraţia artificală se începe tot cu cinci ventilaţii, care pot fi „gură la gură” sau „gură la nas”, însă abia după ce punem două degete sub bărbie şi tragem uşor ca să deschidem gura. Urmează identificarea rapidă a mijlocului osului stern, unde vom pune podul palmei de la mâna dominantă, apoi cealaltă mână. Vom face 30 de compresii şi apoi două ventilaţii artificiale. După două, trei serii de compresii toracice şi ventilări artificiale, victima ar trebui să înceapă să respire. Este important ca în timpul compresiilor toracice să stăm în genunchi lângă victima întinsă pe o suprafaţă plană. Spre deosebire de copii, la adulţi se începe direct cu 30 de compresii toracice şi apoi două ventilaţii artificiale.

Nu se aplică metoda Heimlich la gravide

În cazul blocării căilor respiratorii cu mâncare sau cu un corp străin, un adult sau un adolescent va indica locul şi se va lovi în piept, încercând să elimine. Copilul mic însă va scoate un sunet specific, suspect, de hârcâială. „Dacă sugarul s-a înecat, va fi aşezat pe antebraţul salvatorului, cu două degete acesta îi va ţine guriţa deschisă şi-i va susţine, în acelaşi timp, capul. Îl aplecaţi în jos şi îi aplicaţi cinci lovituri între omoplaţi, de jos în sus. Se vor produce astfel vibraţii care vor împinge corpul străin afară. Dacă după aceste cinci lovituri nu elimină corpul străin, îl întoarceţi pe antebraţ sau aşezaţi sugarul pe o suprafaţă dură şi plană, cu capul într-o parte, şi continuaţi să-i faceţi compresii toracice. La sugar nu se face manevra Heimlich sau compresiuni abdominale. În tot acest timp nu uitaţi să-i susţineţi capul. Încercaţi să loviţi uşor, cât să produceţi vibraţii, nu loviţi foarte tare. După ce a expectorat, staţi şi vorbiţi cu copilul ca să-l liniştiţi, nu este momentul să-i faceţi morală, să-l certaţi. E partea în care trebuie să-i acordaţi ajutor psihologic”, a explicat dr. Bărbărie.

La junior şi adult se aplică metoda Heimlich: ne poziţionăm în spatele victimei în aşa fel încât să fim la aceeaşi înălţime, un picior va veni între picioarele victimei, îi vom spune că îl vom apleca uşor în faţă, iar pumnul strâns peste care suprapunem cealaltă mână îl vom poziţiona la nivelul abdomenului, sub stern, şi vom face compresie de jos în sus, din faţă către spate astfel încât să mobilizăm diafragma victimei, să facem presiune în cutia toracică. „Această manevră trebuie să fie fermă, însă, mare atenţie, nu facem Heimlich la persoanele obeze sau la gravide. În cazul acestora vom face compresiile în stern, însă pe la spatele victimei, căreia îi spunem să forţeze ca să tuşească. Este foarte important să acţionăm imediat, să nu aşteptăm să intervină altcineva de lângă noi, să nu ne invităm reciproc. Pur şi simplu trecem la acţiune, cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru victimă”, ne îndeamnă medicul de la Crucea Roşie.

A nu se confunda convulsiile febrile cu crizele de epilepsie

În cazul unei crize de epilepsie, care durează de la câteva secunde până spre 5 minute, nu vom încerca să imobilizăm victima, doar ne vom asigura că nu se va lovi la cap, cu ajutorul unei perne sau altceva moale. Când criza durează mai mult de 5 minute, când nu ştim dacă acea persoană suferă sau nu de epilepsie sau dacă după o criză imediat începe alta înseamnă că este o urgență și sunăm la 112.

„Dacă victima devine inconştientă după o astfel de criză, o întoarcem în poziţia laterală de siguranţă, însă verificăm din două în două minute dacă respiră, vorbim cu ea şi încercăm să o trezim uşor. Nu trebuie să rămână inconştientă mai mult de o oră”, atrage atenţia formatorul de la Crucea Roşie. Convulsiile febrile, spune medicul, nu au nici o legătură cu epilepsia, deşi se manifestă la fel, şi pot apărea de la primul episod de febră ridicată a copilului, respectiv când temperatura copilului ajunge la 40 de grade Celsius sau mai mult: „Cum acţionăm în acest caz? Dezbrac copilul, după care umezesc un tricou, o bucată de pânză cu apă călduţă şi îl acopăr până la gât. Nu folosesc apă rece pentru că la o aşa diferenţă de temperatură îi pot face un şoc termic. Obligatoriu, chiar dacă i-am făcut această manevră pentru a-i scădea temperatura, sun la 112, merg cu victima la spital. Important este de subliniat că temperatura nu se ia cu un pupic la ceafă ori cu o mână pe frunte, trebuie să folosim termometrul, de preferat unul digital. În primul an de viaţă temperatura trebuie monitorizată cu atenţie atunci când copilul are febră, iar administrarea antitermicelor se face după ce au fost prescrise de către medic, care a calculat doza corectă”. Dacă după un episod convulsiv copilul rămâne inconştient, pentru că a depus un efort considerabil organismul, aşezăm copilul în poziţia laterală de siguranţă şi aşteptăm echipajul medical sau mergem singuri către urgenţe având grijă să protejăm copilul, adaugă medicul Andra Bărbărie.

Modul de acţiune în cazul unei alergii

În familiile cu teren alergic, copiilor li se va face setul complet de analize pentru depistarea alergiilor. În general, semnele unei alergii sunt: prurit, locul devine fierbinte, gâtul se înroşeşte, apare strănutul, tusea, curg ochii. La cele mai grave se umflă limba, se contractă musculatura, se ajunge chiar la insuficienţă respiratorie. În cazul unei reacţii alergice la înţepătura de albină, se scoate acul şi se sună cât mai repede la 112. Dacă persoana are asupra sa antialergicul prescris de către medic, acesta se va administra repede întrucât în numai 7 minute se poate instala decesul. Însă, atenţionează dr. Bărbărie, nu se va administra un antialergic după ureche persoanelor aflate în şoc anafilactic pentru că este posibilă o reacţie în lanţ, grăbindu-se instalarea decesului.

În cazul intoxicaţiilor se provoacă voma cu două excepţii, respectiv când victima a ingerat o substanţă corozivă sau o substanţă acidă. „Ne uităm cu atenţie în jur, să vedem ce fel de substanţă a fost ingerată. În nici un caz nu se bea lapte, ţuică sau altceva. Se vomită şi se merge la urgenţe. Nu acţionăm după cum spune lumea din auzite sau după cum spun tot felul de site-uri obscure, care nu citează vreo sursă. Până la venirea echipajului, dacă victima este inconştientă şi nu respiră, încep să-i acord primul ajutor, dacă e conştientă, respiră, o întorc în poziţia de siguranţă”, a mai arătat medicul.

Mame implicate în proiecte sociale

Multe mame educate, cu o carieră solidă în spate, au recunoscut că în momentul devenirii lor au trăit sentimente amestecate, de la bucuria vederii copilului până la teamă, în mintea lor încolţind gânduri de tipul „ce mă fac eu dacă”: se îneacă cu lapte, răceşte, cade din pătuţ/scaun, are o reacţie alergică, se îneacă cu mâncare, cu un corp străin etc. De cele mai multe ori, când nu-şi pot da un răspuns la întrebări apelează la experienţa bunicilor, prietenelor cu copii mai mari sau caută răspunsuri pe internet, pe grupuri unde alte mame îşi împărtăşesc din experiențe. Un astfel de grup, la care au aderat zeci de mii de mame, este „La primul bebe”, care oferă suport informaţional şi emoţional în special femeilor care se pregătesc să devină mame sau care se află la primul copil. Însă, după cum ne spune coordonatoarea regională, Georgeta Lupescu, chiar şi mamele aflate la al doilea sau al treilea copil rămân conectate şi pun umărul la diferite proiecte sociale, precum strângerea de fonduri pentru diferite campanii umanitare: „În 7 ani, cu mamele noastre din comunitate, am strâns un milion de euro, bani pe care i-am direcţionat către cauze din domeniul sănătăţii. Ultima campanie, de exemplu, este un proiect prin intermediul căruia dorim să renovăm secţia de pediatrie din spitalul orăşenesc Moreni. Am strâns 270 de mii de euro, pe Facebook, doar cu mamele noastre. Le oferim astfel ocazia să dea înapoi puţin comunităţii din care fac parte”. Încă de la început, target-ul comunităţii „La primul bebe” era reprezentat de mamele educate, pentru că, deşi se presupune că sunt informate, „când devin mame, aceste femei se confruntă cu aceleaşi probleme şi frici, respectiv depresie post-partum, dificultăţi în alăptare, în diversificare etc. La locul lor de muncă sunt puternice, au o carieră solidă, însă, când devin mame, această ­putere dispare brusc”, a explicat Georgeta Lupescu, ea ­însăşi mamă care a primit suport în cadrul grupului creat de Atena Boca, singura româncă aleasă de Facebook să facă parte din programul Community Leadership 2018, din peste 6.000 de aplicaţii din aproape toate ţările lumii. 

Citeşte mai multe despre:   copil  -   La primul bebe