Sinaxar

Sinaxar

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot a trăit în Ancira Galatiei (care astăzi se numeşte Ankara) şi a fost pârât dregătorului Teolechi că a scos trupurile unor sfinte fecioare muceniţe, şapte la număr, care fuseseră aruncate într-un iezer şi că le-a îngropat cu cinste. Deoarece era creştin şi mai ales pentru că a îngropat moaştele acelor sfinte fecioare a fost adus înaintea dregătorului. Şi acolo, Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot a zis cu îndrăzneală că, deşi este simplu şi smerit, totuşi pentru faptul că el crede şi Îl mărturiseşte pe Hristos Mântuitorul, este mai presus şi mai puternic decât toţi împăraţii lumii. De aceea, păgânii l-au bătut cumplit, apoi l-au spânzurat sus pe un lemn, l-au jupuit pe coaste şi la sfârşit i-au tăiat capul. Şi aşa a luat fericitul cununa mucenicilor, în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoinţa mucenicească, a făcut multe lucruri plăcute lui Dumnezeu. La început, s-a luptat împotriva poftelor trupeşti şi, deşi era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-şi trupul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să le fie învăţător al curăţiei şi al întregii înţelepciuni. 

Sinaxar

Sfântul Ilarion a trăit în secolul al 9-lea, pe vremea împăraților Nichifor, Stavrachie, Mihail Rangabe, Leon Armeanul şi Teofil, luptători împotriva icoanelor.

Sinaxar

Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei i-a urmat în scaunul de Episcop al Tirului Sfântului Metodie, pe vremea domniei Împăratului Constantin cel Mare (306-337). El a cunoscut prigoana împotriva creştinilor şi de

Sinaxar

Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, din Tulcea, alături de alţi 36 de mucenici, au pătimit pe pământul românesc, în cetatea Noviodunum (Isaccea) din Dobrogea, pe la sfârşitul secolului al 3-lea şi începutul secolului al 4-lea. După moartea lor martirică, trupurile mucenicilor au fost aşezate de creştini într-o criptă, numită „martirion”, din actuala localitate Niculiţel. Deasupra criptei, creştinii primelor secole, iubitori de mucenici, au zidit o biserică din piatră, încăpătoare, în care preoţii săvârşeau sfintele slujbe şi învăţau poporul. Moaştele sfinţilor, rămase sub pardoseala Altarului acoperită de ruine, au fost descoperite în vara anului 1971, în urma unor ploi abundente. Tot în criptă s-au descoperit, în două vase de ceramică, rămăşiţele altor sfinţi mucenici, necunoscuţi. Moaştele Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip se află acum la Mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea.

Sinaxar

Sfântul Luchilian a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275) și a fost păgân o lungă perioadă din viața sa. Dar, întorcându-se de la idoli la credința în Hristos, a primit Sfântul Botez și pe mulți îi întorcea de la deșertăciunea și pierzarea idolilor. Pentru că devenise creștin, a fost prins și dus înaintea dregătorului Silvan care îl silea să se lepede de Hristos. Sfântul Luchilian, nevrând să se întoarcă la slujirea idolească, a fost cumplit chinuit, apoi a fost aruncat într-un cuptor cu foc, împreună cu alți creștini, dar au ieșit de acolo nevătămați. Deci, fiind duși la Bizanț, acelora li s-au tăiat capetele, iar pe sfânt l-au spânzurat pe o cruce și așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sinaxar

Sfântul Mare Mucenic Ioan s-a născut în jurul anului 1300, din părinți creștini greci, iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să fie râvnitor al împlinirii poruncilor lui Hristos.

Sinaxar

Sfântul Iustin era din Flavia, Neapolis, vechiul Sichem din Samaria. Era păgân de neam și a trăit pe vremea împăratului Marc‑Aureliu (161‑180). De tânăr a simțit chemare pentru filosofie, dorind a

Sinaxar

Sfântul Mucenic Ermie era un ostaş creştin, mare la stat şi cărunt de bătrâneţe, care a trăit în Comane, în zilele împăratului Antonin Piul (138-161). Fiind prins pentru că Îl mărturisea pe Hristos

Sinaxar

Sfântul Isaachie era din părţile de răsărit ale împărăţiei romane din Asia Mică şi a trăit pe vremea împăratului Valens (364-378). Din slăbiciunea minţii, Valens a căzut din adevăr în mrejele

Sinaxar

Înălţarea Domnului Iisus Hristos la cer este prăznuită la 40 de zile după Învierea Sa din morţi, în joia din săptămâna a 6-a după Paşti. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi, creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”. Timp de 40 de zile de la dumnezeiasca Sa Înviere din morţi, Hristos-Domnul S-a arătat ucenicilor Săi şi prin multe semne doveditoare i-a încredinţat că El este Mântuitorul Hristos Cel înviat. La sfârşitul acestei perioade, S-a arătat pentru ultima oară ucenicilor Săi, le-a făgăduit trimiterea Duhului Sfânt şi, mergând în afara Ierusalimului, S-a înălţat sub privirile lor la cer, binecuvântându-i. „Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” (Luca 24, 51-52). „Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgă­duința Sfântului Duh, încre­din­țându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii” (Troparul Înălţării Domnului). În timp ce Mântuitorul Iisus Hristos Se înălţa la cer, doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe s-au arătat zicându-le Apostolilor: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1, 11). Înălţarea Domnului este sărbătoarea cerurilor deschise pentru oameni, ca locuinţă veşnică şi adevărată patrie. „Plinind rânduiala cea pentru noi, și pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești, Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, de unde nicidecum nu Te-ai despărțit, ci ai rămas nedepărtat, grăind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră” (Condacul praznicului).

Sinaxar

Sfântul Nichita a ales de tânăr viaţa monahicească şi plăcând lui Dumnezeu pentru virtuţile sale a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului, unde a păstorit între anii 726 şi 775. Acesta s-a dovedit

Sinaxar

Împăraţii Diocleţian (284-305) şi Galeriu (305-311) au pornit mare persecuţie împotriva creştinilor, care erau cumplit chinuiţi şi scoşi din armata romană. La Durostorum, în provincia Moesia Inferior, a

Sinaxar

Sfântul Apostol Carp era din Troada Asiei şi l-a găzduit pe Sfântul Apostol Pavel în casa lui, devenindu-i ucenic în propovăduirea Evangheliei. Prin el, Apostolul neamurilor a trimis Bisericilor unele dintre

Sinaxar

Astăzi, Biserica Ortodoxă cinsteşte a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, care s-a întâmplat pe vremea Patriarhului Ignatie, la anul 860, când un preot a găsit cinstitul cap la Comane, de unde a

Sinaxar

Sfântul Simeon (†592) s-a născut în Antiohia Siriei şi a trăit pe vremea împăratului Iustinian (527-565). Încă de la şase ani, după ce tatăl său a murit în timpul unui cutremur, a mers cu binecuvântarea

Sinaxar

Sfântul Mihail a trăit pe vremea împăratului Leon Armeanul (813-820) şi a ales din tinereţe viaţa monahicească, împreună cu un bun prieten al său, Teofilact al Nicomidiei. Patriarhul Tarasie al

Sinaxar

Sfântul Vasilisc a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din satul Humialon, din ţinutul Amasiei. El era nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron şi a ieşit la lupta mucenicească împreună cu Sf

Sinaxar

Sfântul Constantin cel Mare (306-337) a fost fiul lui Constanţiu Chlor şi al cinstitei Elena. După moartea tatălui său a luat stăpânirea împărăţiei, cu învoirea întregii oştiri, însă, auzind Maxenţiu ac

Sinaxar

Sfântul Talaleu (†284) a trăit în părţile Libanului, în timpul împăratului Numerian (283-284) şi pe lângă învăţarea Sfintelor Scripturi, el s-a deprins şi cu meşteşugul doctoricesc al vindecării bolilor, fiind de mult folos celor suferinzi şi neajutoraţi. 

Sinaxar

Sfântul Patrichie a trăit în secolul al 4-lea după Hristos şi a fost episcop în Prusa. Acest oraş avea izvoare de ape fierbinţi şi era situat pe malul dinspre Asia al Mării Negre, din ţinutul Bitiniei. Acolo, mulţime de bolnavi veneau să se vindece de bolile lor.

Sinaxar

Pe vremea când Imperiul Roman era condus de împăratul Deciu (249-251), aprig prigonitor al creştinilor, Sfântul Mucenic Petru, un tânăr frumos şi viteaz, a fost prins de păgâni

Sinaxar

Sfinţii Andronic şi Iunia (sec. I) erau rude cu Sfântul Apostol Pavel şi au crezut în Hristos îna­intea Apostolului Neamurilor, precum însuşi mărturiseşte el în Epistola sa către

Sinaxar

Sfântul Teodor a fost ucenicul marelui Pahomie, apoi, stareţ după el, la mănăstirile din Tabena Egiptului. S-a născut în Tebaida de Sus din părinţi creştini şi pe când avea 14 ani s-a dus, cu

Sinaxar

Fericitul Pahomie s-a născut în ţinutul Tebaidei Egiptului, pe la anul 292, din părinţi păgâni. La 18 ani a fost luat cu forţa în rânduiala ostăşească a împărăţiei. Călătorind prin multe cetăţi, a aj