„A doua Înviere” la Catedrala Patriarhală

În prima zi a praznicului Învierii Domnului, la orele amiezii, după tradiția liturgică ortodoxă a fost săvârșită Vecernia specială pentru a doua zi de Paști, numită în popor „a doua Înviere”, în cadrul căreia a fost rostit pasajul evanghelic de la Ioan 20, 19-25 în mai multe limbi. La Catedrala Patriarhală, rânduiala a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de Întâistătătorul Bisericii noastre au făcut parte Prea­sfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum din Patriarhia Antiohiei; Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reș­tilor, înconjurați de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.

Pasajul evanghelic rânduit a fost rostit în limbile română, greacă, latină, arabă, italiană, spaniolă, franceză și engleză. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învă­țătură în care a arătat legătura dintre Învierea Mântuitorului şi oferirea ucenicilor a darului iertării păcatelor.

„Această trimitere la misiune, la buna vestire sau binevestirea adevărului Învierii Sale este o trimitere către toate neamurile, către toate etniile, către toate popoarele. De aceea, această Evanghelie se citește la Vecernia din ziua de Paști, numită în popor și «a doua Înviere», în mai multe limbi străine arătând trimiterea pentru misiune pe care Iisus a făcut-o ucenicilor Săi. Apoi a adăugat: «Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, ținute vor fi». Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de Răstignirea și moartea Sa pe Cruce, în Sfânta și Marea Joi, instituie Sfânta Euharistie, care se dăruiește spre iertarea păcatelor, însă numai după Învierea Sa din morți. El dăruiește Duhul Sfânt în mod deosebit ucenicilor, împreună cu puterea de a ierta păcatele și de a le ține, nu doar a ierta, ci și a amâna iertarea. Sfinții Părinți care au comentat acest text afirmă că a reține păcate înseamnă doar o amânare pentru o mai bună pregătire. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că a ține sau a reține păcatele, a nu pro­nunța iertarea înseamnă o amânare pentru o mai bună pregătire a Botezului pentru cei care doreau să devină creștini sau pentru cei care voiau să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, dar nu au făcut pocăință, nu s-au pregătit duhov­nicește. Așadar, puterea de a lega și dezlega și puterea de a ierta și ține păcatele reprezintă un dar al lui Hristos Cel înviat din morți pentru Biserica Sa, deoarece puterea de a ierta păcatele nu este una omenească, ci este o putere dumnezeiască. Numai Dumnezeu poate ierta păcate, însă, din iubire pentru Biserica Sa, El dăruiește ucenicilor Săi această putere de a ierta păcatele deoarece fără aceasta nimeni nu se poate mântui, nimeni nu poate primi Cina Împărăției cerurilor, care este Sfânta Euharistie, și nici nu poate dobândi viața veșnică. Aici avem cuvântul care arată de ce preotul dezleagă păcatele după Spovedanie, după pocăință și mărturisire, în numele lui Hristos și cu puterea Duhului Sfânt, pe Care preotul L-a primit la hirotonie, fiind apoi aprobată această putere de a fi părinte duhovnicesc și a ierta păcatele prin hirotesia întru duhovnic. Această putere a fost dată apostolilor, dar, după ce s-au înmulțit comunitățile, această putere a fost dată episcopilor și mai târziu preoților”, a spus Preafericirea Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, iar cântările de la strană au fost interpretate de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.