Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Aniversare duhovnicească la Mănăstirea Izbuc

Aniversare duhovnicească la Mănăstirea Izbuc

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Cristian Rus - 18 Aug, 2010

Pentru Sfânta Mănăstire Izbuc din Episcopia Oradiei, situată în partea de sud a judeţului Bihor, aproape de graniţa cu judeţul Arad, la poalele munţilor Codru-Moma, într-un cadru natural de o rară frumuseţe, zilele de 12 şi 13 august 2010 au fost momente de aleasă sărbătoare. Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfinţitul Sofronie, s-a aflat din nou în cadrul aşezământului monahal, pentru a aduce bucurie obştii chinoviei bihorene la aniversarea unui frumos număr de ani de la evenimente binecuvântate din viaţa Preasfinţiei Sale.

În urmă cu 15 ani, în seara zilei de 11 august 1995, ierarhul Sofronie de mai târziu a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoş-Bodrog din Arhiepiscopia Aradului, atestată documentar de la 1177 şi cu vieţuire neîntreruptă până astăzi, de către Înalt Preasfinţitul Timotei al Aradului, naş de călugărie fiind Înalt Preasfinţitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. Împreună cu Preasfinţitul Sofronie a fost călugărit şi Preasfinţitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. Până la momentul oficierii rânduielii călugăriei, cei doi viitori ierarhi nu au ştiut ce nume vor primi, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Serafim dând numele de Sofronie după numele Părintelui Sofronie (†1993), ucenicul Sfântului Siluan Athonitul şi întemeietorul Mănăstirii "Sfântul Ioan Botezătorul" din Essex, Anglia, unde Preasfinţitul Sofronie al Oradiei a făcut un stagiu de pregătire între octombrie 1994 şi iunie 1995, întru pomenirea părintelui şi a sfântului său patron – Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, iar numele de Siluan, după numele Sfântului Siluan Athonitul. A fost o fericită coincidenţă faptul că cele două călugării s-au făcut la Vecernia zilei de 11 august 1995, când se face slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul, cel care, alături de Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, au fost mari apărători ai dreptei credinţe în faţa ereziei monotelite.

Hirotonie în obştea de la Izbuc

În cadrul Sfintei Liturghii din data de 12 august 1995, de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, Preasfinţitul Sofronie a fost hirotonit ierodiacon de către Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim, pe seama Mănăstirii Hodoş-Bodrog, cu încuviinţarea Înalt Preasfinţitului Timotei. În următoarea zi, 13 august 1995, de Odovania Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, în vechea Catedrală arhiepiscopală din Arad, a fost hirotonit ieromonah de către Înalt Preasfinţitul Mitropolit Serafim şi hirotesit duhovnic la finalul Sfintei Liturghii de către Înalt Preasfinţitul Timotei. Sărbătorirea a 15 ani de la aceste trei momente deosebit de importante din viaţa ierarhului Oradiei s-a făcut la Sfânta Mănăstire Izbuc, în cadru liturgic, Preasfinţia Sa săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în zilele de 12 şi 13 august 2010.

Cu acest prilej, Preasfinţitul Sofronie, în cinstea acestei binecuvântate aniversări şi ca o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru bogatele daruri revărsate asupra sa, a hirotonit întru ierodiacon şi, respectiv, întru ieromonah, pe unul dintre monahii mănăstirii, Antonie, care a fost tuns în monahism în ajunul praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, 5 august 2010, şi care este originar din localitatea Mizieş, judeţul Bihor, satul natal al Mitropolitului Miron Romanul al Ardealului (1874-1898), fiind un lăstar din familia marelui mitropolit.

Maxim Mărturisitorul, apărătorul credinţei

La finalul Sfintei Liturghii din 12 august, săvârşită în altarul de vară al mănăstirii, chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de învăţătură în cadrul căruia a arătat importanţa vieţii şi activităţii Cuviosului Maxim Mărturisitorul pentru întreaga creştinătate, care este prăznuit în sfintele biserici în ziua Odovaniei Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, 13 august, dar a cărui slujbă se săvârşeşte cu o zi înainte: "Sfântul Maxim Mărturisitorul este un mare sfânt apărător al credinţei ortodoxe, un mare luptător pentru ortodoxie împotriva ereziei monotelite, care a sfâşiat unitatea Bisericii în veacul al şaptelea, şi care învăţa că în Hristos Domnul ar fi o singură voinţă, cea dumnezeiască, şi nu două, dumnezeiască şi omenească, corespunzătoare celor două firi ale Mântuitorului, cum mărturiseşte Biserica Ortodoxă". PS Sofronie a arătat că "sfântul a avut mult de suferit din pricina statorniciei sale în credinţa cea adevărată, tăindu-i-se limba şi mâna dreaptă pentru a nu mai putea vorbi şi scrie în apărarea învăţăturilor drepte".

"Sfântul Maxim, împreună cu Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, trăitor în aceeaşi vreme, şi cu Sfântul Martin, papă al Romei, au fost cei care au apărat cu mare stăruinţă şi jertfă dreapta credinţă, având cu toţii de suferit din această pricină", a mai spus PS Sofronie, care a adăugat că "Sfântul Maxim a fost şi un mare dascăl al vieţuirii călugăreşti, scriind numeroase lucrări de îndrumare, capete duhovniceşti, învăţând pe monahi cum să se desăvârşească, şi care sunt cuprinse în Filocalie. Avem de la el şi scrieri de apărare a credinţei dreptmăritoare, cum ar fi celebra "Ambigua", ce a fost tradusă în limba română de părintele academician Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox din secolul trecut".

Schimbarea la Faţă, prăznuită după Înviere

După citirea pericopei evanghelice de la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită în ziua de vineri, 13 august 2010, Preasfinţitul Sofronie al Oradiei a tâlcuit celor prezenţi semnificaţiile teologice deosebit de bogate ale cuvintelor scripturistice, în legătură cu praznicul Schimbării la Faţă a Domnului: "În această binecuvântată zi sărbătorim Odovania Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, praznic ce ne aduce aminte că Mântuitorul Hristos, înainte de Patima Sa cea de bunăvoie S-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor, pregătindu-i şi întărindu-i pentru ceea ce urma să fie, pentru a nu se clătina în credinţa lor atunci când Îl vor vedea prins, batjocorit, condamnat la moarte şi omorât prin răstignire pe cruce".

În continuare, PS Sofronie a arătat că, "deşi Schimbarea la Faţă s-a petrecut înainte de patimile, moartea şi Învierea Domnului, ea este prăznuită după aceste evenimente, după cuvântul lui Iisus Care le-a poruncit celor trei ucenici prezenţi la această minune, Petru, Ioan şi Iacov, să nu spună nimănui nimic din cele întâmplate până după Învierea Sa".

Astfel, "slava dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu arătată pe muntele Taborului, Mântuitorul o are datorită unirii personale, ipostatice, a firii dumnezeieşti şi a celei omeneşti în persoana Sa, în chip neîmpărţit, nedespărţit, neamestecat şi neschimbat. Pentru noi, oamenii, firea omenească pe care o purtăm se poate îndumnezei numai prin lucrarea Harului care ni se dăruieşte în Sfânta Biserică, şi pe care suntem chemaţi să ne-o împropriem, să ne-o însuşim, pentru a ajunge la măsura deplinătăţii lui Hristos, la demnitatea înaltă pentru care am fost creaţi, la care au ajuns şi sfinţii", a spus PS Sofronie.

Mărturisire a credinţei

"Evanghelia ce s-a citit astăzi este o evanghelie cu caracter profetic, eshatologic, care ne vorbeşte despre cum va fi la sfârşitul lumii. Noi, oamenii, purtători de trupuri bătrâne, vom avea trupurile şi firile noastre omeneşti înnoite, întinerite, pline de viaţa care nu trece niciodată, de lumina cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică a sfinţilor, care este lumina lui Hristos, lumina energiilor divine necreate, lumină ce s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Domnului", a spus PS Sofronie.

"Dintre toate tradiţiile venerabile câte sunt în lume, între creştini, singura Biserică ce a aşezat Schimbarea la Faţă a Domnului la locul cuvenit este Biserica Ortodoxă. Singura Biserică unde acest praznic este sărbătorit cu cel mai mare fast cu putinţă este Biserica Ortodoxă. Şi mai mult, în Biserică, prin rugăciunea continuă, neîncetată, rugăciunea lui Iisus, sau rugăciunea isihastă, pe care nu numai călugării, dar toţi credincioşii sunt datori a o rosti, primim bucuria şi prospeţimea Schimbării la Faţă a Mântuitorului în noi înşine: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!".

"Acum, la Odovania Praznicului Schimbării la Faţă, la finalul sărbătorii, să-I mulţumim lui Dumnezeu că a rânduit să ne naştem creştini ortodocşi, în binecuvântatul pământ în care trăim, în legea strămoşilor noştri, care, mai înainte de noi, în puţine cuvinte, dar multe rugăciuni, au trăit adevărurile adânc teologice ale acestei sărbători, şi le-au însuşit şi au ajuns sfinţi. Astfel, pământul pe care noi călcăm este plin de moaşte ale sfinţilor care nu s-au descoperit încă. Ei se roagă neîncetat în ceruri pentru noi, iar pământul este binecuvântat de odihna trupurilor şi rămăşiţelor lor pământeşti. De aceea, în ţara noastră se ridică atât de multe biserici, de aceea în ţara noastră sunt aşa de multe mănăstiri, de aceea ţara noastră este străjuită de atât de multe cruci, toate mărturisind despre slava lui Dumnezeu, ce s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos Iisus".

Prin hirotonia întru ieromonah a părintelui Antonie, obştea de la Mănăstirea Izbuc se înmulţeşte cu încă un slujitor la Sfântul Altar, actualmente existând nouă slujitori, un arhimandrit, şase protosingheli şi doi ieromonahi, dintre care cinci slujesc la mănăstire, doi sunt detaşaţi la Catedrala episcopală "Învierea Domnului" din Oradea, unul are în grijă metocul Centrului Eparhial cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Băile Felix, iar unul se află detaşat la schitul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, la graniţa cu Republica Ungară, dependent de Mănăstirea Izbuc.

Oază duhovnicească

În ultimul an, Mănăstirea Izbuc a înflorit într-un ritm accelerat, aşezământul monahal renăscând sub stăreţia părintelui protosinghel dr. Mihail Tărău. Obştea mănăstirii s-a triplat, ajungând la 15 vieţuitori. Aici se organizează şi se desfăşoară, începând cu vara anului 2008, tabere de creaţie religioasă, sub genericul "Împreună, să ne cunoaştem tradiţia şi valorile creştine", de care beneficiază elevi de la şcolile şi liceele orădene, selectaţi pe criterii sociale şi prin prisma rezultatelor obţinute la olimpiada şcolară de religie. De asemenea, preoţii din cuprinsul eparhiei care desfăşoară proiectul catehetic "Hristos împărtăşit copiilor", dar şi cadrele didactice care predau religie în şcoli organizează frecvent pelerinaje cu copiii la mănăstire.

Mănăstirea Izbuc şi-a regăsit vocaţia de adevărată oază duhovnicească pentru foarte multe grupuri de credincioşi din întreaga ţară, care vin în pelerinaj în mod organizat sau pe cont propriu, atraşi de cadrul natural deosebit de pitoresc, de dragostea cu care sunt întâmpinaţi de către obşte, care oferă masă caldă tuturor pelerinilor, de sfintele slujbe ce se săvârşesc aici potrivit tipicului mănăstiresc, dar şi de izvorul de apă tămăduitor şi de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Bunii credincioşi aduc slavă lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cântări la izvor şi la icoana Maicii Domnului şi în afara programului liturgic săvârşit, astfel încât la Mănăstirea Izbuc rugăciunea continuă a monahilor se împleteşte cu evlavia permanentă a pelerinilor.