Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Avem șansa să redescoperim bunătatea ascunsă în sufletul nostru”

„Avem șansa să redescoperim bunătatea ascunsă în sufletul nostru”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Cristian Rus - 01 Aprilie 2020

Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit în Duminica a 4-a din Post Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul de la Reședința Episcopală din Oradea.

Ierarhul a subliniat, în cuvântul de învăţătură, că strigătul tatălui copilului bolnav, „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”, trebuie să devină strigătul umanității întregi către Dumnezeu, pentru izbăvire: „Acum, mai mult ca oricând, strigăm către Domnul cu lacrimi pentru a ne vindeca, pentru a vindeca lumea, pentru a-Și vindeca poporul, pentru a salva umanitatea, așa cum a salvat-o venind în lume și murind pentru noi, dar înviind tot pentru noi. (...) Oricât de puțină și clătinată ne-ar fi credința, totuși, credem și știm, și înțelegem că Singurul Care ne poate scoate din încercarea de acum, din molimă, din boală, din moarte este Domnul”.

Ierarhul a mai arătat că „acum avem șansa să redescoperim bunătatea ascunsă în sufletul nostru și umbrită de atâtea rele și de atâta egoism. Ni se oferă acum, din pedagogie divină, prin grija lui Dumnezeu față de sufletele noastre și de viața noastră veșnică, ocazia să redescoperim umanitatea din noi, să ridicăm vălul de pe rezervele de bunătate pe care le mai avem și să le folosim în ajutorarea aproapelui”.