Broşură cu slujba din noaptea dintre ani

În noaptea dintre ani, în toate lăcaşurile de rugăciune ale Bisericii Ortodoxe Române se va săvârşi o slujbă de mulţumire şi de binecuvântare a începutului noului an calendaristic. Broşura cu această slujbă a fost tipărită de Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă şi se găseşte în magazinele de cărţi şi obiecte bisericeşti ale Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Patriarhiei Române.

Intrarea într-un an nou constituie un moment de referinţă în viaţa societăţii. Credincioşii au dorit să solemnizeze acest moment prin rugăciune particulară şi publică. Biserica a făcut acest lucru în vechime prin adoptarea sărbătorii laice a indictionului, care avea loc la 23 septembrie, apoi la 1 septembrie, dată pentru care s-a şi alcătuit o slujbă bisericească completă.

Odată cu adoptarea zilei de 1 ianuarie ca început al anului civil, s-a simţit nevoia alcătuirii unei noi rânduieli de slujbă. S-a preluat slujba Te Deum-ului care se poate oficia şi la 1 septembrie, dar locul acesteia s-a stabilit după săvârşirea Sfintei Liturghii. Pentru momentul efectiv al trecerii dintre ani, la miezul nopţii, unii preoţi au folosit anumite rugăciuni, alţii altele, mai ales începând din anul 2001, când Patriarhia Română, la intrarea în mileniul III, a recomandat preoţilor să facă rugăciuni la miezul nopţii. Unii au săvârşit Te Deum-ul, alţii au făcut rânduiala Privegherii, dar la Catedrala patriarhală din Bucureşti s-a oficiat slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru a se uniformiza diversele practici şi pentru a nu muta slujba Te Deum-ului din locul consacrat ei, anume după Sfânta Liturghie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa din 17 februarie 2011, ca în noaptea trecerii dintre ani să se săvârşească Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, însoţit de rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite în anul ce a trecut şi de rugăciuni la intrarea în noul an. Această rânduială urmează a fi oficiată atât în catedrale şi parohii, cât şi în mănăstiri. Alegerea Acatistului Mântuitorului nu este nicidecum întâmplătoare.

Ea urmează practica menţionată deja a Catedralei patriarhale şi se înscrie în caracterul festiv al acestei zile de praznic împărătesc, în care ne amintim de momentul când Fiul lui Dumnezeu, făcut om, a primit numele de Iisus. Tocmai acest nume stă în centrul Acatistului, nume care înseamnă, în limba ebraică, "Dumnezeu mântuieşte". Sfinţii Părinţi recenţi ai Bisericii, precum Sfinţii Ignatie al Stavropolei şi Teofan de Tambov, recomandă citirea Acatistului Mântuitorului ca pregătire sufletească pentru rostirea rugăciunii minţii, rugăciune care are în centrul ei numele Domnului Iisus Hristos. În cadrul "Slujbei ce se săvârşeşte în noaptea trecerii dintre ani", care a fost publicată anul acesta de Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, la sfârşitul condacelor şi icoaselor s-au aşezat patru rugăciuni: Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul către Mântuitorul (a Acatistului), Rugăciunea de mulţumire şi două rugăciuni de intrare în noul an, una din tradiţia liturgică română şi slavă (cea de la Te Deum) şi alta din tradiţia greacă, recent tradusă în limba română.

Această slujbă constituie, deci, un bun prilej de a solemniza în cultul public momentul trecerii dintre ani, de a mulţumi Preasfintei Treimi pentru binefacerile primite, de a cere binecuvântarea anului care începe şi de a aprofunda înţelesurile praznicului împărătesc de la 1 ianuarie, prin chemarea mântuitorului nume al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii şi Stăpânul veacurilor.