Comori străvechi din ţinuturile Iaşilor

Continuăm astăzi demersul nostru, de revalorizare a bisericilor de lemn ale Moldovei, prin a vă prezenta câteva dintre cele mai reprezentative astfel de lăcaşuri identificate pe teritoriul judeţului Iaşi.

Statisticile bisericeşti vechi atestau existenţa, pe actualul teritoriu al judeţului Iaşi, a unui număr însemnat de biserici vechi de lemn. Din păcate, multe dintre aceste construcţii valoroase au căzut victime timpului, dispărând cu totul. Altele au rezistat, ajutate din când în când prin lucrări de conservare, constituind astăzi mărturii importante ale trecutului din această parte de ţară.

Aşa se face că în momentul de faţă, în judeţul Iaşi mai stau în picioare circa 30 de biserici de lemn, cele mai multe necesitând de urgenţă, după cum arată ultimele studii tehnice întocmite pentru Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Iaşi, intervenţii de consolidare şi restaurare.

Potrivit unei cercetări realizate de istoricul Lucian Lefter, dintre cele 30 de biserici de lemn, majoritatea sunt amplasate în fostul ţinut al Cârligăturii (partea de sud-vest a judeţului Iaşi) şi în vechiul ţinut Vaslui (partea de sud a judeţului Iaşi). Astfel, în fostul ţinut Cârligătura există 11 biserici: Băiceni, Ciurbeşti, Costeşti, Fedeleşeni, Mădârjac, Mădârjeşti, Mironeasa, Păuşeşti, Rădeni-Popeşti, Sineşti, Voroveşti; în fostul ţinut Vaslui există 8 biserici: Boroseşti, Dobrovăţ, Ipatele, Jigoreni, Şcheia, Suhuleţ, Poiana, Văleni; în vechiul ţinut Iaşi, 3 biserici: Iepureni, Larga-Jijia, Rădeni-Trifeşti; în fostul ţinut Hârlău, două biserici; Suceava, trei biserici; Fălciu, trei biserici. Aceste foste ţinuturi au fost înglobate în urma împărţirii administrativ-teritoriale în actualul judeţ Iaşi.

Istoricii susţin că amplasarea acestor biserici cu precădere în partea de sud şi sud-vest a actualului judeţ Iaşi poate fi explicată prin apropierea de masivele deluroase foarte înalte şi împădurite, Codrii Iaşilor, întinzându-se în această zonă. Abundenţa lemnului, precum şi posibilităţile tehnice ale epocilor în care aceste biserici au fost înălţate explică opţiunea oamenilor pentru utilizarea acestui material de construcţie.

Cea mai veche biserică de lemn din judeţul Iaşi

După unii istorici, Biserica din lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" din Mirosloveşti - Iaşi ar data încă din anul 1535, fiind, în această variantă, cea mai veche biserică din lemn de pe teritoriul actual al judeţului Iaşi. După alţi autori, bisericuţa ar putea fi datată la 1756, potrivit unei inscripţii descifrate deasupra uşii, un argument în acest sens fiind şi faptul că hramul Sfintei Parascheva nu putea fi atribuit în secolul al XVI-lea. Totuşi, inscripţia descoperită pe încadratura uşii de la intrare - "7043 ghenarie", adică ianuarie 1535, ca şi tipicul construcţiei par a îndreptăţi datarea iniţială.

Potrivit unui studiu întocmit de arhitectul Smaranda Gâlea, specialist în Cercetarea monumentelor istorice, "biserica ce are un spaţiu interior unic, deosebite calităţi arhitecturale ale volumetriei de ansamblu, are valori de patrimoniu naţional de valoare excepţională". Printre acestea, se numără ornamentaţia exterioară în lemn (ornamente sculptate în lemn, brâul răsucit, rozetele, ocniţe şi cruci), dar şi icoanele ce datează din secolul al XIX-lea, unele fiind chiar inscripţionate cu numele donatorului şi anul în care au fost donate. De asemenea, Evanghelia ferecată în argint este extrem de valoroasă, datând din 1886, ca şi crucea de pe altar .

Deşi biserica a fost reparată în urmă cu 11 ani, când s-a acoperit din nou cu şindrilă şi s-a rezolvat problema izolaţiei din jurul fundaţiei, şi deşi lemnul este în stare bună, specialiştii consideră în continuare ca fiind necesare măsuri de conservare şi restaurare.

Biserica din lemn de la Zlodica

Având hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" ("Sfinţii Voievozi"), biserica de lemn de la Zlodica, comuna Cepleniţa, duce în spate o istorie de mai bine de patru secole. Documentele istorice atestă construcţia sa la 1543, aceasta sau o altă biserică fiind proprietatea cămăraşului Ştefan Bosie. Pe o însemnare de pe Evanghelie rezultă că biserica a fost cumpărată cu "drepţii banii a dumisale de la satul Zlodica în martie 18 leat 7261 (1755)".

De asemenea, la 1841, biserica de lemn de la Zlodica cu hramul "Sf. Voievozi", "fără tipic", aparţinea Mănăstirii "Sf. Spiridon" din Iaşi.

Monument de arhitectură veche, Biserica Zlodica poartă, de fapt, denumirea dealului din Podgoria Cotnari, pe care ulterior s-a format satul cu acelaşi nume.

Conform observaţiilor tehnice ale arh. Smaranda Gâlea, starea generală de conservare a materialului utilizat în construcţie este bună, însă lăcaşul de cult are probleme din cauza cedării fundaţiilor. De altfel, lucrări de restaurare nu s-au făcut niciodată, ci doar reparaţii, în anii 1970 şi 1985.

Dată fiind valoarea monumentului, precum şi faptul extrem de important că în timpul celor două serii de reparaţii nu s-au făcut modificări în arhitectura bisericii, este necesară o amplă restaurare.

O filă de istorie - la Păuşeşti

Biserica din lemn cu hramul "Sf. Gheorghe", sat Păuşeşti, com. Dumeşti, este datată la 14 iulie 1643, fiind unul dintre cele mai vechi şi mai frumoase monumente de arhitectură în lemn din judeţul Iaşi. Construită "în formă tradiţională de corabie", după tipicul şcolii de meşteri din timpul lui Vasile Lupu, vechea bisericuţă se păstrează aproape în forma iniţială. Lăcaşul de cult a fost ridicat pe cheltuiala lui Eremia Murguleţ, pentru pomenirea sa şi a soţiei sale, Candachia.

Construcţia din lemn este decorată cu elemente sculptate (brâul, rozeta, frânghia torsionată, denticuli laţi, stâlpi şi grinzi cu model floral), dovadă a măiestriei cu care meşterii constructori înţelegeau să decoreze materialul cu care lucrau. În plus, pictura catapetesmei datează din secolul al XVIII-lea. Pictura este valoroasă, cu cromatică roş-albastru, dar se află într-o stare avansată de degradare.

În biserică se păstrează cinci icoane din secolul al XIX-lea - pictură bizantină (deteriorate), doi suporţi pentru icoane, din lemn pictat, datând de la sfârşit de secol XIX şi strane vechi, ce datează la începutul secolului trecut . Tot aici se află piatra de mormânt a ctitorului.

De-a lungul timpului, biserica a suferit reparaţii în trei rânduri: la 1900, în 1950 şi în 1980. Deşi lemnul construcţiei se află în stare bună, arh. Smaranda Gâlea atrage atenţia, în cercetarea sa asupra bisericilor de lemn din judeţul Iaşi, că sunt necesare "lucrări de restaurare, reabilitare, reconversie, inclusiv lucrări de restaurare ale componentelor artistice de pictură, în regim de urgenţă", construcţia având probleme la nivelul fundaţiei şi un oarecare grad de înclinare din această cauză.

Biserica unicat de la Brădiceşti

Biserica din lemn cu hramul "Buna Vestire", din satul Brădiceşti, comuna Dolheşti, este un alt monument de arhitectură în lemn extrem de valoros. Construită în 1691, de Varlaam, episcopul Huşilor, biserica a fost refăcută la 1756, apoi reparată la 1856, 1883, 1903 şi pictată în 1853 şi 1903.

Construcţia este valoroasă prin stilul architectural, similar bisericilor ruseşti medievale. De asemenea, elementele de arhitectură şi decoraţie sunt cu totul deosebite. Potrivit arhitectului Smaranda Gâlea, este deosebit de importantă proporţia şi volumetria acesteia, fiind unică în zonă ca biserică din lemn cu aceste proporţii. În plus, iconostasul din secolul al XVIII-lea este de o valoare deosebită.

Biserica necesită lucrări de restaurare, reabilitare şi reconversie, dar şi reparaţii curente şi lucrări de conservare.

Istorie în lemn, la Muncelul de Sus

O altă biserică din lemn de mare valoare este cea din localitatea Muncelul de Sus, comuna Mogoşeşti Siret.

Având hramul "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil", lăcaşul de cult este considerat de specialişti un monument de arhitectură.

Construită în 1803, de locuitorii de atunci ai satului (conform inscripţiei de deasupra uşii de intrare), la 2 km de locul unde este amplasată în prezent, în locul denumit "Via veche Broşteanca", biserica a fost strămutată pe actualul amplasament în 1856 .

Monografia bisericii arată că aceasta a fost reparată în 1903, "blănindu-se pereţii pe interior şi pe exterior cu scândură".

În 1940 s-a reînnoit acoperişul, înlocuindu-se draniţa veche, aceeaşi operaţiune având loc din nou în 1965.

Biserica este deosebit de frumoasă prin componentele sale decorative: sculptura pridvorului, catapeteasma şi icoanele datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, sfeşnice, cruci şi alte obiecte religioase datând de la începutul secolului XX. De asemenea, are proporţii armonioase şi se păstrează în forma iniţială, iar pictura catapetesmei şi a icoanelor este valoroasă. "Este necesară restaurarea obiectivului", consideră Smaranda Gâlea, specialist în Cercetarea monumentelor istorice.

O altă biserică cu arhitectură valoroasă - Fedeleşeni, Strunga

Biserica din lemn cu hramul "Sf. Nicolae", sat Fedeleşeni, comuna Strunga, este apreciată de specialişti ca având o deosebită valoare arhitecturală. Consemnările istorice arată că schitul din lemn Fedeleşeni a fost construit, probabil, înainte de 2 septembrie 1747 de către Nicolae Pilat, vornic de poartă, când acesta închina schitul ca metoh al Episcopiei de Roman.

Biserica păstrează proporţiile iniţiale, precum şi arhitectura exterioară. Spaţiul interior este văduvit de detaliile iniţiale ale prelucrării lemnului , fiind "simplificate" cu finisaje noi. Catapeteasma păstrează pictura de la începutul secolului XX, iar în interiorul bisericii există icoane valoroase, datând de la început de secol XX.

Biserica a fost reparată în anul 1999, fără a se interveni la structura originală din lemn, dar, din păcate, în prezent lemnul căpriorilor şi grinzilor şarpantei (elemente vizibile) este mâncat de cari.

De aceea, specialiştii consideră necesară în regim de urgenţă restaurarea bisericii şi revenirea, pe cât este posibil, la detaliile de construcţie şi finisaj iniţiale. De asemenea, lemnul atacat de cari trebuie tratat sau înlocuit.